Sfânta Scriptură





Capitole


versiunea catolică

Evanghelia după Sfântul Marcu

    Capitolul 9

    1. Şi le zicea: "Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor vedea moartea până când nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere".
    2. După şase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus deoparte pe un munte înalt numai pe ei şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor.
    3. Hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum nici un albitor de pe pământ nu le putea albi.
    4. Atunci le-a apărut Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Isus.
    5. Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: "Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie".
    6. De fapt, nu ştia ce să spună; căci îi cuprinsese frica.
    7. Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră şi din nor s-a auzit un glas: "Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!"
    8. Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.
    9. În timp ce coborau de pe munte, le-a poruncit să nu spună nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi.
    10. Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce înseamnă a învia din morţi.
    11. Şi l-au întrebat: "De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?"
    12. El le-a zis: "Într-adevăr, întâi va veni Ilie şi va restabili toate. Dar cum de este scris despre Fiul Omului că va suferi multe şi va fi dispreţuit?
    13. Însă eu vă spun că Ilie a şi venit şi au făcut cu el ceea ce au vrut, aşa cum este scris despre el".
    14. Întorcându-se la discipoli, a văzut o mare mulţime în jurul lor şi cărturari care discutau cu ei.
    15. Îndată ce mulţimea l-a văzut, a rămas uimită şi a alergat să-l întâmpine.
    16. Iar el i-a întrebat: "Despre ce discutaţi cu ei?"
    17. Atunci, unul din mulţime i-a răspuns: "Învăţătorule, l-am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut.
    18. Ori de câte ori îl ia în stăpânire, îl trânteşte la pământ, iar el face spume, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Am spus discipolilor tăi să-l alunge, dar nu au putut".
    19. Atunci el le-a răspuns: "O, generaţie necredincioasă, până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceţi-l la mine!"
    20. L-au adus la el şi, când duhul l-a văzut, îndată l-a scuturat [pe tânăr] şi, căzând la pământ, se zvârcolea, făcând spume.
    21. [Isus] l-a întrebat pe tatăl lui: "De cât timp se întâmplă aceasta?" El i-a zis: "Din copilărie.
    22. De multe ori l-a aruncat chiar şi în foc şi în apă ca să-l facă să piară. Însă, dacă poţi, îndură-te de noi şi ajută-ne!"
    23. Isus i-a spus: "«Dacă poţi?» Toate sunt posibile pentru cel care crede".
    24. Tatăl copilului a strigat îndată: "Cred. Vino în ajutorul necredinţei mele!"
    25. Văzând Isus că se adună mulţimea, i-a poruncit duhului necurat, spunându-i: "Duh mut şi surd, eu îţi poruncesc: ieşi din el şi să nu mai intri niciodată în el".
    26. Strigând şi scuturându-l puternic, a ieşit, iar el a devenit ca un mort, încât cei mai mulţi spuneau că a murit.
    27. Însă Isus, prinzându-l de mână, l-a ridicat, iar el a stat în picioare.
    28. După ce a intrat în casă, discipolii l-au întrebat aparte: "De ce noi nu am putut să-l alungăm?"
    29. El le-a spus: "Acest soi [de diavol] nu poate fi scos cu nimic în afară de rugăciune".
    30. Plecând de acolo, au trecut prin Galileea şi nu voia ca cineva să ştie,
    31. căci îi învăţa pe discipolii săi şi le spunea: "Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi îl vor ucide, iar după ce îl vor ucide, a treia zi va învia".
    32. Ei, însă, nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-l întrebe.
    33. Au venit la Cafarnaum şi, când erau în casă, i-a întrebat: "Despre ce aţi discutat pe drum?"
    34. Însă ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii despre cine este mai mare.
    35. Aşezându-se, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a spus: "Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor".
    36. Şi, luând un copil, l-a aşezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braţe, le-a spus:
    37. "Oricine primeşte un astfel de copil, în numele meu, pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis".
    38. Ioan i-a zis: "Învăţătorule, am văzut pe unul care alunga diavoli în numele tău şi l-am oprit pentru că nu ne urma".
    39. Dar Isus i-a spus: "Nu-l opriţi; căci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndată să mă vorbească de rău,
    40. pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
    41. Oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata.
    42. Oricine duce la păcat pe unul dintre aceştia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare.
    43. Dacă mâna ta te duce la păcat, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheenă, în focul care nu se stinge.
    44. .
    45. Şi dacă piciorul tău te duce la păcat, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri şchiop în viaţă, decât, având amândouă picioarele, să fii aruncat în Gheenă.
    46. .
    47. Iar dacă ochiul tău te duce la păcat, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în Gheenă
    48. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
    49. Căci fiecare va fi sărat cu foc.
    50. Sarea este bună. Însă dacă sarea devine nesărată, cum îi veţi reface gustul? Să aveţi sare în voi şi să trăiţi în pace unii cu alţii".

    Capitolul 9

    1 Şi le zicea: "Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor vedea moartea până când nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere".
    Schimbarea la faţă
    (Mt 17,1-13; Lc 9,28-36)
         2 După şase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus deoparte pe un munte înalt numai pe ei şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor. 3 Hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum nici un albitor de pe pământ nu le putea albi. 4 Atunci le-a apărut Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Isus. 5 Petru, intervenind, i-a spus lui Isus: "Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: a una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie". 6 De fapt, nu ştia ce să spună; căci îi cuprinsese frica. 7 Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră şi din nor s-a auzit un glas: "Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!" 8 Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.
         9 În timp ce coborau de pe munte, le-a poruncit să nu spună nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi. 10 Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce înseamnă a învia din morţi.
         11 Şi l-au întrebat: "De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?" 12 El le-a zis: "Într-adevăr, întâi va veni Ilie şi va restabili toate. Dar cum de este scris despre Fiul Omului că va suferi multe şi va fi dispreţuit? 13 Însă eu vă spun că Ilie a şi venit şi au făcut cu el ceea ce au vrut, aşa cum este scris despre el".

    Vindecarea unui tânăr posedat de diavol
    (Mt 17,14-21; Lc 9,37-43;)
        14 Întorcându-se la discipoli, a văzut o mare mulţime în jurul lor şi cărturari care discutau cu ei. 15 Îndată ce mulţimea l-a văzut, a rămas uimită şi a alergat să-l întâmpine. 16 Iar el i-a întrebat: "Despre ce discutaţi cu ei?" 17 Atunci, unul din mulţime i-a răspuns: "Învăţătorule, l-am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut. 18 Ori de câte ori îl ia în stăpânire, îl trânteşte la pământ, iar el face spume, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Am spus discipolilor tăi să-l alunge, dar nu au putut". 19 Atunci el le-a răspuns: "O, generaţie necredincioasă, până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai suporta? Aduceţi-l la mine!" 20 L-au adus la el şi, când duhul l-a văzut, îndată l-a scuturat [pe tânăr] şi, căzând la pământ, se zvârcolea, făcând spume. 21 [Isus] l-a întrebat pe tatăl lui: "De cât timp se întâmplă aceasta?" El i-a zis: "Din copilărie. 22 De multe ori l-a aruncat chiar şi în foc şi în apă ca să-l facă să piară. Însă, dacă poţi, îndură-te de noi şi ajută-ne!" 23 Isus i-a spus: "«Dacă poţi?» Toate sunt posibile pentru cel care crede". 24 Tatăl copilului a strigat îndată: "Cred. Vino în ajutorul necredinţei mele!" 25 Văzând Isus că se adună mulţimea, i-a poruncit duhului necurat, spunându-i: "Duh mut şi surd, eu îţi poruncesc: ieşi din el şi să nu mai intri niciodată în el". 26 Strigând şi scuturându-l puternic, a ieşit, iar el a devenit ca un mort, încât cei mai mulţi spuneau că a murit. 27 Însă Isus, prinzându-l de mână, l-a ridicat, iar el a stat în picioare. 28 După ce a intrat în casă, discipolii l-au întrebat aparte: "De ce noi nu am putut să-l alungăm?" 29 El le-a spus: "Acest soi [de diavol] nu poate fi scos cu nimic în afară de rugăciune" b.

    A doua anunţare a morţii şi învierii lui Isus
    (Mt 17,22-23; Lc 9,43-45)
        30 Plecând de acolo, au trecut prin Galileea şi nu voia ca cineva să ştie, 31 căci îi învăţa pe discipolii săi şi le spunea: "Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi îl vor ucide, iar după ce îl vor ucide, a treia zi va învia". 32 Ei, însă, nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-l întrebe.

    Cine este cel mai mare?
    (Mt 18,1-5; Lc 9,46-48)
        33 Au venit la Cafarnaum şi, când erau în casă, i-a întrebat: "Despre ce aţi discutat pe drum?" 34 Însă ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii despre cine este mai mare. 35 Aşezându-se, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a spus: "Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor". 36 Şi, luând un copil, l-a aşezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braţe, le-a spus: 37 "Oricine primeşte un astfel de copil, în numele meu, pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis".

    Puterea numelui lui Isus
    (Lc 9,49-50)
        38 Ioan i-a zis: "Învăţătorule, am văzut pe unul care alunga diavoli în numele tău şi l-am oprit pentru că nu ne urma". 39 Dar Isus i-a spus: "Nu-l opriţi; căci nimeni care face o minune în numele meu nu poate îndată să mă vorbească de rău, 40 pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi. 41 Oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în numele meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata.

    Despre scandal
    (Mt 18,6-9; Lc 17,1-2)
        42 Oricine duce la păcat pe unul dintre aceştia mai mici care cred în mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară c şi ar fi aruncat în mare d. 43 Dacă mâna ta te duce la păcat, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât, având amândouă mâinile, să mergi în Gheenă e, în focul care nu se stinge. 44  f. 45 Şi dacă piciorul tău te duce la păcat, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri şchiop în viaţă, decât, având amândouă picioarele, să fii aruncat în Gheenă. 46  g. 47 Iar dacă ochiul tău te duce la păcat, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în Gheenă 48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 49 Căci fiecare va fi sărat h cu foc. 50 Sarea este bună. Însă dacă sarea devine nesărată, cum îi veţi reface gustul? Să aveţi sare în voi i şi să trăiţi în pace unii cu alţii".

    Note de subsol


    a Este o referinţă la cortul prezenţei lui Dumnezeu. Petru propune construirea unor colibe asemănătoare celor de la sărbătoarea Corturilor, când evreii, în amintirea peregrinării prin pustiu, ridicau corturi sau colibe din frunze de palmier în care stăteau opt zile.
    b Multe manuscrise adaugă: şi cu post, probabil după 1Cor 7,5.
    c Lit.: piatră de moară trasă de măgar.
    d Acest mod de execuţie era folosit de romani, dar şi de Irod, după mărturia lui Iosif Flaviu. Execuţia prin înecare era pentru un evreu ceva groaznic întrucât l-ar fi privat de înmormântare. Menţionarea pietrei de moară "trasă de măgar", şi nu a pietrei de râşnit obişnuită, indică o înecare sigură. Această execuţie însă ar fi fost mai uşoară decât pedeapsa care i s-ar fi aplicat pentru faptul de a fi dus pe cineva la păcat.
    e În ebraică, Ghe-Hinnom înseamnă "Valea Suspinului". Este valea de la marginea de sud-vest a Ierusalimului, unde se aruncau şi se ardeau gunoaiele. În NT este locul proverbial al gunoiului, al blestemului şi, prin extindere, înseamnă locul condamnării veşnice - iadul.
    f În multe manuscrise sunt incluse v. 44 şi 46: unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge, care sunt o adaptare după v. 48.
    g În multe manuscrise sunt incluse v. 44 şi 46: unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge, care sunt o adaptare după v. 48.
    h Comentatorii înţeleg menţionarea sării împreună cu focul ca o "pedeapsă" cu caracter veşnic - focul nestins din v. 48, sau ca o "purificare" a celui credincios. Astfel, se face aluzie la Lev 2,13, unde se spune că victima trebuie presărată cu sare înainte de a fi jertfită.
    i Invitaţia lui Cristos poate fi înţeleasă ca o referinţă la bunătate în raporturile umane (Col 4,6), sau la comuniunea la o masă pe care orientalii o exprimau prin simbolul sării, simbol prezent şi în tradiţia de a primi un oaspete însemnat cu pâine şi sare.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare


    Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1Corinteni 2Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1Tesaloniceni 2Tesaloniceni 1Timotei 2Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1Petru 2Petru 1Ioan 2Ioan 3Ioan Iuda Apocalips

     
     
    © 2011 Cateheza.ro & Editura Sapientia - pentru informaţii, sugestii, semnalarea unor probleme tehnice, scrieţi la biblia@cateheza.ro