Sfânta Scriptură





Capitole


versiunea catolică

Evanghelia după Sfântul Ioan

    Capitolul 6

    1. După acestea, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei.
    2. Îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii.
    3. Isus s-a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui.
    4. Iar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
    5. Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: "De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?"
    6. Însă spunea aceasta ca să-l pună la încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să facă.
    7. Filip i-a răspuns: "Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte o bucăţică".
    8. Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis:
    9. "Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?"
    10. Isus a zis: "Faceţi-i pe oameni să se aşeze!" În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii.
    11. Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peşti, cât a voit fiecare.
    12. Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: "Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic".
    13. Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz.
    14. Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: "Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!".
    15. Aşadar, cunoscând că au de gând să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.
    16. Când s-a înserat, discipolii lui au coborât la mare
    17. şi, urcându-se într-o barcă, s-au îndreptat spre Cafarnaum, pe ţărmul celălalt al mării. Se făcuse deja întuneric, iar Isus încă nu venise la ei.
    18. Marea era agitată pentru că sufla un vânt puternic.
    19. Când au ajuns la douăzeci şi cinci - treizeci de stadii, l-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-se de barcă. I-a cuprins frica,
    20. dar el le-a zis: "Eu sunt. Nu vă temeţi!"
    21. Atunci au voit să-l ia în barcă şi îndată barca a ajuns la ţărmul spre care se îndreptau.
    22. A doua zi, mulţimea care stătea pe ţărmul celălalt al mării a văzut că nu era acolo decât o barcă şi că Isus nu plecase în barcă cu discipolii săi, ci numai discipolii plecaseră.
    23. Alte bărci din Tiberiada au venit aproape de locul unde mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase Domnul.
    24. Aşadar, când a văzut mulţimea că nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo, s-au urcat şi ei în bărci şi au venit la Cafarnaum, căutându-l pe Isus.
    25. Găsindu-l pe ţărmul celălalt al mării, i-au spus: "Rabbi, când ai ajuns aici?"
    26. Isus a răspuns şi le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.
    27. Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică, pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său.
    28. Atunci i-au zis: "Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?"
    29. Isus a răspuns şi le-a zis: "Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu ca să credeţi în cel pe care l-a trimis el".
    30. Iar ei i-au spus: "Ce semn faci tu ca să vedem şi să credem în tine? Ce înfăptuieşti?
    31. Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer".
    32. Atunci Isus le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă pâinea din cer, cea adevărată.
    33. Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii".
    34. Ei i-au zis: "Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta!" Isus le-a spus:
    35. "Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată.
    36. Dar eu v-am spus: «M-aţi văzut şi nu credeţi».
    37. Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afară,
    38. căci m-am coborât din cer nu ca să fac voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis;
    39. şi aceasta este voinţa celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă.
    40. Pentru că aceasta este voinţa Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţa veşnică. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă".
    41. Iudeii murmurau împotriva lui pentru că spusese: "Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer"
    42. şi spuneau: "Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?"
    43. Isus a răspuns şi le-a zis: "Nu mai murmuraţi între voi!
    44. Nimeni nu poate să vină la mine, dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
    45. Este scris în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la mine.
    46. Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl, decât numai cel care este de la Dumnezeu: acesta l-a văzut pe Tatăl.
    47. Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viaţa veşnică.
    48. Eu sunt pâinea vieţii.
    49. Părinţii voştri au mâncat mana în pustiu şi au murit.
    50. Aceasta este pâinea care se coboară din cer: ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară.
    51. Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii".
    52. Atunci iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: "Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?"
    53. Dar Isus le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi.
    54. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
    55. Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură.
    56. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el.
    57. Aşa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine.
    58. Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci".
    59. Acestea le-a spus, în timp ce învăţa în sinagoga din Cafarnaum.
    60. Când au auzit, mulţi dintre discipolii lui au zis: "Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?"
    61. Dar Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: "Vă scandalizează acest lucru?
    62. Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul Omului urcându-se acolo unde a fost mai înainte?
    63. Duhul este acela care dă viaţa, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă.
    64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred!" De fapt, Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este acela care îl va trăda.
    65. Şi le-a zis: "De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi este dat de la Tatăl".
    66. După aceasta, mulţi dintre discipolii lui s-au retras şi nu mai mergeau cu el.
    67. Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece: "Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?"
    68. Simon Petru i-a răspuns: "Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice,
    69. iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti sfântul lui Dumnezeu".
    70. Isus le-a răspuns: "Oare nu v-am ales eu pe voi doisprezece? Dar unul dintre voi este un diavol!"
    71. De fapt, vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, unul dintre cei doisprezece, avea să-l trădeze.

    ISUS - PÂINEA VIEŢII

    Înmulţirea pâinilor
    (Mt 14,13-21; Mc 6,30-44; Lc 9,10-17)

    Capitolul 6

    1 După acestea, Isus a trecut pe malul celălalt al Mării Galileii sau a Tiberiadei a. 2 Îl urma o mulţime mare pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii. 3 Isus s-a urcat pe munte şi s-a aşezat acolo împreună cu discipolii lui. 4 Iar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
         5 Ridicându-şi ochii şi văzând că o mulţime mare venea după el, Isus i-a zis lui Filip: "De unde vom cumpăra pâini ca aceştia să mănânce?" 6 Însă spunea aceasta ca să-l pună la încercare; de fapt, el ştia ce avea de gând să facă. 7 Filip i-a răspuns: "Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte o bucăţică". 8 Unul dintre discipolii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: 9 "Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti b. Însă ce sunt acestea pentru atâţia?" 10 Isus a zis: "Faceţi-i pe oameni să se aşeze!" În locul acela era multă iarbă. Aşadar, s-au aşezat bărbaţii, în număr cam de cinci mii. 11 Isus a luat pâinile şi, mulţumind, le-a dat celor aşezaţi; la fel şi din peşti, cât a voit fiecare.
         12 Când s-au săturat, le-a spus discipolilor săi: "Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic". 13 Aşadar, au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri cu bucăţi care au rămas de la cei ce mâncaseră din cele cinci pâini de orz.
         14 Văzând semnul pe care îl făcuse, oamenii spuneau: "Cu adevărat, acesta este profetul care vine în lume!" c. 15 Aşadar, cunoscând că au de gând să vină şi să-l ia cu forţa ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.

    Isus umblă pe apă
    (Mt 14,22-27; Mc 6,45-52)

        16 Când s-a înserat, discipolii lui au coborât la mare 17 şi, urcându-se într-o barcă, s-au îndreptat spre Cafarnaum, pe ţărmul celălalt al mării. Se făcuse deja întuneric, iar Isus încă nu venise la ei. 18 Marea era agitată pentru că sufla un vânt puternic. 19 Când au ajuns la douăzeci şi cinci - treizeci de stadii d, l-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-se de barcă. I-a cuprins frica, 20 dar el le-a zis: "Eu sunt. Nu vă temeţi!" 21 Atunci au voit să-l ia în barcă şi îndată barca a ajuns la ţărmul spre care se îndreptau.

    Discursul despre pâinea vieţii

        22 A doua zi, mulţimea care stătea pe ţărmul celălalt al mării a văzut că nu era acolo decât o barcă şi că Isus nu plecase în barcă cu discipolii săi, ci numai discipolii plecaseră. 23 Alte bărci din Tiberiada e au venit aproape de locul unde mâncaseră pâinea pe care o binecuvântase Domnul. 24 Aşadar, când a văzut mulţimea că nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo, s-au urcat şi ei în bărci şi au venit la Cafarnaum, căutându-l pe Isus. 25 Găsindu-l pe ţărmul celălalt al mării, i-au spus: "Rabbi, când ai ajuns aici?" 26 Isus a răspuns şi le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. 27 Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică, pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său.
         28 Atunci i-au zis: "Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?" 29 Isus a răspuns şi le-a zis: "Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu ca să credeţi în cel pe care l-a trimis el".
         30 Iar ei i-au spus: "Ce semn faci tu ca să vedem şi să credem în tine? Ce înfăptuieşti? 31 Părinţii noştri au mâncat mană f în pustiu, după cum este scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer". 32 Atunci Isus le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă pâinea din cer, cea adevărată. 33 Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii".
         34 Ei i-au zis: "Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta!" Isus le-a spus: 35 "Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată. 36 Dar eu v-am spus: «M-aţi văzut şi nu credeţi». 37 Tot ce-mi dă Tatăl va veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi da afară, 38 căci m-am coborât din cer nu ca să fac voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis; 39 şi aceasta este voinţa celui care m-a trimis: să nu se piardă nimeni g dintre cei pe care mi i-a dat de la el, ci să-i învii în ziua de pe urmă. 40 Pentru că aceasta este voinţa Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul şi crede în el să aibă viaţa veşnică. Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă".
         41 Iudeii murmurau împotriva lui pentru că spusese: "Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer" 42 şi spuneau: "Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?"
         43 Isus a răspuns şi le-a zis: "Nu mai murmuraţi între voi! 44 Nimeni nu poate să vină la mine, dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45 Este scris în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la mine. 46 Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl, decât numai cel care este de la Dumnezeu: acesta l-a văzut pe Tatăl. 47 Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viaţa veşnică. 48 Eu sunt pâinea vieţii. 49 Părinţii voştri au mâncat mana în pustiu şi au murit. 50 Aceasta este pâinea care se coboară din cer: ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară. 51 Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii".
         52 Atunci iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: "Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?" 53 Dar Isus le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi. 54 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 55 Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. 56 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. 57 Aşa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine. 58 Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci".
         59 Acestea le-a spus, în timp ce învăţa în sinagoga din Cafarnaum.

    Reacţii la cuvintele lui Isus

        60 Când au auzit, mulţi dintre discipolii lui au zis: "Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?" 61 Dar Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: "Vă scandalizează acest lucru? 62 Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul Omului urcându-se acolo unde a fost mai înainte? 63 Duhul este acela care dă viaţa, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred!" De fapt, Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este acela care îl va trăda. 65 Şi le-a zis: "De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi este dat de la Tatăl".
         66 După aceasta, mulţi dintre discipolii lui s-au retras şi nu mai mergeau cu el. 67 Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece: "Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?" 68 Simon Petru i-a răspuns: "Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, 69 iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti sfântul lui Dumnezeu". 70 Isus le-a răspuns: "Oare nu v-am ales eu pe voi doisprezece? Dar unul dintre voi este un diavol!" 71 De fapt, vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, unul dintre cei doisprezece, avea să-l trădeze.

    Note de subsol


    a Lacul Genezaret mai era numit Marea Galileii sau Marea Tiberiadei, datorită dimensiunilor sale: 23/11 km, adâncimea maximă 45 m, cu o suprafaţă de 165 km2 , la 212 m sub nivelul mării. Având forma de liră, evreii îi spun dintotdeauna (Num 34,11; Ios 11,2) Yam Kinneret (Marea Lirei), iar arabii: Bahr at-Tabariya (Lacul Tiberiadei).
    b Sfinţii părinţi interpretează scena înmulţirii pâinilor în mod simbolic: "cele cinci pâini" simbolizează cele cinci cărţi ale lui Moise; pâinile sunt "de orz" pentru a arăta că Legea lui Moise este acoperită cu o coajă care nu permite înţelegerea tainelor; le-a adus "un copil" - semnul imaturităţii oamenilor VT; iar cei "cinci mii de bărbaţi", flămânzi, reprezintă poporul lui Israel în aşteptarea lui Mesia.
    c Pe baza textelor din Dt 18,15.18, aşteptarea mesianică se concentrează asupra figurii unui profet legislator (ca Moise) şi erou eliberator (ca fraţii Macabei). Figura profetului-mesia este cunoscută şi de comunitatea de la Qumran. Această aşteptare a dus uneori la apariţia unor falşi mesia care au provocat insurecţii bazate pe fanatism religios, scoţând poporul în pustiu, promiţând că acolo Dumnezeu va arăta "semnele" eliberării. Identificarea populară a lui Isus cu figura "profetului" este atestată şi în celelalte evanghelii (Mt 21,11; Mc 6,15; Lc 7,16).
    d Un stadion = 185 m. Deci erau cam la 5-6 km, în mijlocul lacului.
    e Construit pe ruinele vechii cetăţi Rakat (Ios 19,35), în anul 29 d.C., de către Irod Antipa, oraşul poartă numele împăratului Tiberiu. Era locuit de păgâni, de aceea Isus l-a evitat.
    f Este o transcriere literală a exclamaţiei israeliţilor în pustiu, la vederea hranei date de Domnul (Ex 16,4-15): man-hu = ce este aceasta?
    g Deşi termenul grec este la neutru singular, dând o mai puternică forţă colectivă, ca şi la începutul v. 37, în acest context, multe traduceri folosesc o formă personală. Altfel, textul ar suna: să nu se piardă nimic din ceea ce mi-a dat de la el.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare


    Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1Corinteni 2Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1Tesaloniceni 2Tesaloniceni 1Timotei 2Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1Petru 2Petru 1Ioan 2Ioan 3Ioan Iuda Apocalips

     
     
    © 2011 Cateheza.ro & Editura Sapientia - pentru informaţii, sugestii, semnalarea unor probleme tehnice, scrieţi la biblia@cateheza.ro