Sfânta Scriptură





Capitole


versiunea catolică

Evanghelia după Sfântul Ioan

    Capitolul 13

    1. Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit.
    2. În timpul cinei - când diavolul pusese deja gândul de a-l trăda în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon -
    3. ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a venit şi că la Dumnezeu se întoarce,
    4. s-a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s-a încins.
    5. Apoi a turnat apă într-un vas de spălat, şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
    6. A venit deci la Simon Petru; acesta i-a zis: "Doamne, tu să-mi speli picioarele?"
    7. Isus a răspuns şi i-a zis: "Ceea ce fac eu tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceasta".
    8. Petru i-a spus: "Nu-mi vei spăla picioarele în veci!" Isus i-a răspuns: "Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine".
    9. Simon Petru i-a spus: "Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul".
    10. Isus i-a zis: "Cine a făcut baie nu trebuie să-şi spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi".
    11. Căci îl ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: "Nu toţi sunteţi curaţi".
    12. După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: "Înţelegeţi ce am făcut pentru voi?
    13. Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că sunt.
    14. Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora.
    15. Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu.
    16. Adevăr, adevăr vă spun: nu este servitorul mai mare decât stăpânul său şi nici trimisul mai mare decât cel care l-a trimis.
    17. Ştiind acestea, fericiţi sunteţi dacă le faceţi.
    18. Nu vorbesc despre voi toţi; eu ştiu pe cine am ales, dar trebuie să se împlinească Scriptura: Cel care mănâncă pâinea mea şi-a ridicat călcâiul împotriva mea.
    19. Vă spun acestea de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se vor împlini, să credeţi că eu sunt.
    20. Adevăr, adevăr vă spun: cine îl primeşte pe cel pe care îl voi trimite, pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis".
    21. După ce a spus acestea, Isus s-a tulburat în duh şi a mărturisit: "Adevăr, adevăr vă spun: unul dintre voi mă va trăda".
    22. Discipolii se uitau unii la alţii, neştiind despre cine vorbeşte.
    23. Unul dintre discipolii lui, pe care îl iubea Isus, stătea la masă la pieptul lui Isus.
    24. Atunci, Simon Petru i-a făcut acestuia semn să întrebe cine ar putea să fie cel despre care vorbeşte.
    25. El s-a aplecat, deci, pe pieptul lui Isus şi i-a zis: "Doamne, cine este?"
    26. Isus a răspuns: "Este acela pentru care voi întinge îmbucătura şi i-o voi da". Atunci, întingând îmbucătura, a luat-o şi a dat-o lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon.
    27. După acea îmbucătură, a intrat Satana în el. Atunci, Isus i-a zis: "Ceea ce vrei să faci, fă repede!"
    28. Dar nici unul dintre cei care stăteau la masă nu a înţeles de ce i-a spus aceasta.
    29. Şi, cum Iuda ţinea punga cu bani, unii au crezut că Isus îi spune: "Cumpără ceea ce ne trebuie pentru sărbătoare" sau ca să dea ceva săracilor.
    30. Aşadar, după ce a luat îmbucătura, el a ieşit repede. Şi era noapte.
    31. După ce a ieşit el, Isus a spus: "Acum a fost glorificat Fiul Omului şi Dumnezeu a fost glorificat în el,
    32. iar dacă Dumnezeu a fost glorificat în el, şi Dumnezeu îl va glorifica în el însuşi, şi-l va glorifica îndată.
    33. Copii, încă puţin mai sunt cu voi. Mă veţi căuta şi, aşa cum le-am spus iudeilor, vă spun acum şi vouă: «Unde merg eu, voi nu puteţi veni».
    34. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul.
    35. Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii".
    36. Simon Petru i-a spus: "Doamne, unde mergi?" Isus i-a răspuns: "Unde merg eu, tu nu mă poţi urma acum, dar mă vei urma după aceea".
    37. Petru i-a spus: "Doamne, de ce nu pot să te urmez acum? Îmi voi da viaţa pentru tine!"
    38. Isus a răspuns: "Îţi vei da viaţa pentru mine? Adevăr, adevăr îţi spun: nu va cânta cocoşul până când mă vei renega de trei ori.

    III. CARTEA GLORIEI

    ULTIMA CINĂ

    Isus spală picioarele apostolilor

    Capitolul 13

    1 Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit. 2 În timpul cinei - când diavolul pusese deja gândul de a-l trăda în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon - 3 ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a venit şi că la Dumnezeu se întoarce, 4 s-a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s-a încins. 5 Apoi a turnat apă într-un vas de spălat a, şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. 6 A venit deci la Simon Petru; acesta i-a zis: "Doamne, tu să-mi speli picioarele?" 7 Isus a răspuns şi i-a zis: "Ceea ce fac eu tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceasta". 8 Petru i-a spus: "Nu-mi vei spăla picioarele în veci!" Isus i-a răspuns: "Dacă nu te voi spăla b, nu vei avea parte cu mine" c. 9 Simon Petru i-a spus: "Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul". 10 Isus i-a zis: "Cine a făcut baie nu trebuie să-şi spele decât picioarele d, căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi". 11 Căci îl ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: "Nu toţi sunteţi curaţi".
         12 După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: "Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? 13 Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că sunt. 14 Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora. 15 Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu. 16 Adevăr, adevăr vă spun: nu este servitorul mai mare decât stăpânul său şi nici trimisul mai mare decât cel care l-a trimis. 17 Ştiind acestea, fericiţi sunteţi dacă le faceţi. 18 Nu vorbesc despre voi toţi; eu ştiu pe cine am ales, dar trebuie să se împlinească Scriptura: Cel care mănâncă pâinea mea e şi-a ridicat călcâiul împotriva mea f. 19 Vă spun acestea de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se vor împlini, să credeţi că eu sunt. 20 Adevăr, adevăr vă spun: cine îl primeşte pe cel pe care îl voi trimite, pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis".

    Dezvăluirea trădării lui Iuda
    (Mt 26,20-25; Mc 14,17-21; Lc 22,21-23)
        21 După ce a spus acestea, Isus s-a tulburat în duh şi a mărturisit: "Adevăr, adevăr vă spun: unul dintre voi mă va trăda". 22 Discipolii se uitau unii la alţii, neştiind despre cine vorbeşte. 23 Unul dintre discipolii lui, pe care îl iubea Isus, stătea la masă la pieptul lui Isus. 24 Atunci, Simon Petru i-a făcut acestuia semn să întrebe cine ar putea să fie cel despre care vorbeşte g. 25 El s-a aplecat, deci, pe pieptul lui Isus şi i-a zis: "Doamne, cine este?" 26 Isus a răspuns: "Este acela pentru care voi întinge îmbucătura şi i-o voi da". Atunci, întingând îmbucătura, a luat-o h şi a dat-o lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon. 27 După acea îmbucătură, a intrat Satana în el. Atunci, Isus i-a zis: "Ceea ce vrei să faci, fă repede!" 28 Dar nici unul dintre cei care stăteau la masă nu a înţeles de ce i-a spus aceasta. 29 Şi, cum Iuda ţinea punga cu bani, unii au crezut că Isus îi spune: "Cumpără ceea ce ne trebuie pentru sărbătoare" sau ca să dea ceva săracilor. 30 Aşadar, după ce a luat îmbucătura, el a ieşit repede. Şi era noapte.

    Porunca cea nouă

        31 După ce a ieşit el, Isus a spus: "Acum a fost glorificat Fiul Omului şi Dumnezeu a fost glorificat în el, 32 iar dacă Dumnezeu a fost glorificat în el i, şi Dumnezeu îl va glorifica în el însuşi, şi-l va glorifica îndată. 33 Copii, încă puţin mai sunt cu voi. Mă veţi căuta şi, aşa cum le-am spus iudeilor, vă spun acum şi vouă: «Unde merg eu, voi nu puteţi veni». 34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit, aşa să vă iubiţi unul pe altul. 35 Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii".

    Prezicerea renegării lui Petru
    (Mt 26,31-35; Mc 14,27-31; Lc 22,31-34)
        36 Simon Petru i-a spus: "Doamne, unde mergi?" Isus i-a răspuns: "Unde merg eu, tu nu mă poţi urma acum, dar mă vei urma după aceea". 37 Petru i-a spus: "Doamne j, de ce nu pot să te urmez acum? Îmi voi da viaţa pentru tine!" 38 Isus a răspuns: "Îţi vei da viaţa pentru mine? Adevăr, adevăr îţi spun: nu va cânta cocoşul până când mă vei renega de trei ori.

    Note de subsol


    a Termenul grec nipter se referă la un vas anume din care se turna apă la spălarea picioarelor. Având în vedere că apostolii, în timpul cinei, erau culcaţi pe triclinium, sprijiniţi pe partea stângă, având mâna dreaptă liberă pentru a se servi, spălarea picioarelor nu putea fi făcută decât prin turnare. În ambientul biblic, spălarea picioarelor este, în primul rând, un gest de primire a oaspeţilor şi nu este o acţiune umilitoare sau servilă pentru cel care o face, din contra, exprimă respect, grijă, devotament (1Sam 25,41). Spălarea picioarelor este un gest caracteristic soţiei faţă de soţ sau al mamei faţă de fiu. Există multe interpretări diferite ale gestului spălării picioarelor, dar sunt greu de susţinut: referinţa la botez, euharistie, pocăinţă, preoţie comună, căsătorie sau exemplu de umilinţă. Gestul lui Isus este un gest cu valenţe multiple cristologice şi morale, exprimând slujire, iubire, dăruire de sine.
    b Există o întreagă tradiţie în ceea ce priveşte importanţa spălării picioarelor pentru a se putea apropia de locul sfânt, de Dumnezeu (Ex 3,5; 30,17-21; 40,30-32).
    c Expresia: a avea parte se aseamănă cu "a avea drept la moştenire" (Gen 31,14; Dt 10,9). În NT indică soarta finală a drepţilor (Mt 24,51; Ap 20,6; 21,8).
    d Unele manuscrise vechi, importante, au: nu trebuie să se spele.
    e Multe manuscrise au: cu mine; probabil sub influenţa lui Mc 14,18.
    f Expresia este folosită în Ps 41,10 şi se referă la un gest de dispreţ, insultare, batjocură, constând dintr-o strâmbătură, scuturarea prafului contra cuiva, o lovitură cu piciorul în cel învins etc. Este în contrast cu gestul lui Isus de a spăla picioarele apostolilor.
    g Multe manuscrise prezintă forma directă: Spune-ne despre cine vorbeşte?
    h În unele manuscrise lipseşte: a luat-o.
    i În multe manuscrise importante este omis: dacă Dumnezeu a fost glorificat în el.
    j Unele manuscrise omit: Doamne.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare


    Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1Corinteni 2Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1Tesaloniceni 2Tesaloniceni 1Timotei 2Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1Petru 2Petru 1Ioan 2Ioan 3Ioan Iuda Apocalips

     
     
    © 2011 Cateheza.ro & Editura Sapientia - pentru informaţii, sugestii, semnalarea unor probleme tehnice, scrieţi la biblia@cateheza.ro