Sfânta Scriptură





Capitole


versiunea catolică

Evanghelia după Sfântul Ioan

    Capitolul 11

    1. Era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei.
    2. Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă şi îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav.
    3. Aşadar, surorile au trimis să i se spună: "Doamne, iată, cel pe care-l iubeşti este bolnav!"
    4. Când a auzit Isus, a zis: "Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea".
    5. Deşi Isus îi îndrăgea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr,
    6. când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care se afla.
    7. Abia după aceea, le-a spus discipolilor: "Să mergem din nou în Iudeea!"
    8. Discipolii i-au spus: "Rabbi, acum căutau iudeii să te ucidă cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?"
    9. Isus a răspuns: "Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se împiedică pentru că vede lumina acestei lumi.
    10. Însă, dacă cineva umblă în timpul nopţii, se împiedică pentru că lumina nu este în el".
    11. După ce a spus acestea, a adăugat: "Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc".
    12. Atunci discipolii i-au zis: "Doamne, dacă doarme, va fi salvat!"
    13. De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit.
    14. Aşadar, Isus le-a spus deschis: "Lazăr a murit
    15. şi mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeţi. Dar să mergem la el!"
    16. Atunci Toma, cel numit Geamănul, a spus celorlalţi discipoli: "Să mergem şi noi ca să murim cu el!"
    17. Când a ajuns Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt.
    18. Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii.
    19. Şi mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor.
    20. Când a auzit că a venit Isus, Marta, i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă.
    21. Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit!
    22. Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da".
    23. Isus i-a spus: "Fratele tău va învia".
    24. Marta i-a zis: "Ştiu că va învia, la înviere, în ziua de pe urmă".
    25. Isus i-a spus: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi;
    26. şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?"
    27. Ea a răspuns: "Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume".
    28. După ce a spus ea aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe sora ei, Maria, şoptindu-i: "Învăţătorul este aici şi te cheamă".
    29. Când a auzit, ea s-a ridicat repede şi a venit la el.
    30. Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Marta.
    31. Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea, crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo.
    32. Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui şi a spus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit".
    33. Iar Isus, când a văzut-o că plânge şi că plâng şi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat.
    34. Şi a zis: "Unde l-aţi pus?" I-au răspuns: "Doamne, vino şi vezi!"
    35. Isus a lăcrimat.
    36. Atunci iudeii au început să spună: "Iată cât de mult îl iubea!"
    37. Dar unii dintre ei au zis: "Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?"
    38. Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar la intrare era pusă o piatră.
    39. Isus a zis: "Ridicaţi piatra!" Marta, sora celui mort, i-a zis: "Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile".
    40. Isus i-a spus: "Nu ţi-am zis că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?"
    41. Au ridicat, deci, piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: "Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat.
    42. Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară ca să creadă că tu m-ai trimis".
    43. Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: "Lazăr, vino afară!"
    44. A ieşit mortul, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era acoperită cu un ştergar. Isus le-a zis: "Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!"
    45. Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el, au crezut în el.
    46. Dar unii dintre ei au mers la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
    47. Aşadar, arhiereii şi fariseii au convocat Sinedriul şi au spus: "Ce să facem, pentru că acest om face multe semne?
    48. Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în el; vor veni romanii şi vor distruge şi sanctuarul nostru şi naţiunea".
    49. Unul dintre ei, Caiafa, care era marele preot în anul acela, le-a zis: "Voi nu ştiţi nimic,
    50. nici nu înţelegeţi că este mai bine pentru voi ca să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întreaga naţiune".
    51. Însă nu a spus aceasta de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profetizat că Isus trebuia să moară pentru popor.
    52. Şi nu numai pentru popor, ci şi pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu.
    53. Din ziua aceea, au hotărât să-l ucidă.
    54. De aceea, Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustiu, într-o cetate numită Efraim şi a rămas acolo împreună cu discipolii.
    55. Era aproape Paştele iudeilor şi mulţi din provincie au urcat la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se purifice.
    56. Îl căutau pe Isus şi spuneau unii către alţii, în timp ce stăteau în templu: "Ce credeţi, oare să nu vină la sărbătoare?"
    57. De fapt, arhiereii şi fariseii dăduseră ordin ca, dacă ştie cineva unde este, să-l denunţe, ca să-l aresteze.

    Învierea lui Lazăr

    Capitolul 11

    1 Era bolnav un oarecare Lazăr a din Betania, din satul Mariei şi al Martei b, sora ei. 2 Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasmă şi îi uscase picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 Aşadar, surorile au trimis să i se spună: "Doamne, iată, cel pe care-l iubeşti este bolnav!" 4 Când a auzit Isus, a zis: "Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea".
         5 Deşi Isus îi îndrăgea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr, 6 când a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care se afla. 7 Abia după aceea, le-a spus discipolilor: "Să mergem din nou în Iudeea!" 8 Discipolii i-au spus: "Rabbi, acum căutau iudeii să te ucidă cu pietre şi tu mergi iarăşi acolo?" 9 Isus a răspuns: "Oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se împiedică pentru că vede lumina acestei lumi. 10 Însă, dacă cineva umblă în timpul nopţii, se împiedică pentru că lumina nu este în el".
         11 După ce a spus acestea, a adăugat: "Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar mă duc să-l trezesc". 12 Atunci discipolii i-au zis: "Doamne, dacă doarme, va fi salvat!" 13 De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. 14 Aşadar, Isus le-a spus deschis: "Lazăr a murit 15 şi mă bucur pentru voi că nu eram acolo, pentru ca voi să credeţi. Dar să mergem la el!" 16 Atunci Toma, cel numit Geamănul, a spus celorlalţi discipoli: "Să mergem şi noi ca să murim cu el!"
         17 Când a ajuns Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. 18 Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii c. 19 Şi mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le consoleze d pentru fratele lor. 20 Când a auzit că a venit Isus, Marta, i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. 21 Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! 22 Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da". 23 Isus i-a spus: "Fratele tău va învia". 24 Marta i-a zis: "Ştiu că va învia, la înviere, în ziua de pe urmă" e. 25 Isus i-a spus: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; 26 şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?" 27 Ea a răspuns: "Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume".
         28 După ce a spus ea aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe sora ei, Maria, şoptindu-i: "Învăţătorul este aici şi te cheamă". 29 Când a auzit, ea s-a ridicat repede şi a venit la el. 30 Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Marta. 31 Atunci iudeii, care erau cu ea în casă şi o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă şi a ieşit, au venit după ea, crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. 32 Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui şi a spus: "Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit". 33 Iar Isus, când a văzut-o că plânge şi că plâng şi iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit şi s-a tulburat. 34 Şi a zis: "Unde l-aţi pus?" I-au răspuns: "Doamne, vino şi vezi!" 35 Isus a lăcrimat f. 36 Atunci iudeii au început să spună: "Iată cât de mult îl iubea!" 37 Dar unii dintre ei au zis: "Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, să facă în aşa fel ca acesta să nu moară?"
         38 Isus s-a înfiorat din nou şi a mers la mormânt. Era o grotă, iar la intrare era pusă o piatră. 39 Isus a zis: "Ridicaţi piatra!" Marta, sora celui mort, i-a zis: "Doamne, miroase de acum, căci e de patru zile". 40 Isus i-a spus: "Nu ţi-am zis că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?" 41 Au ridicat, deci, piatra. Atunci şi-a ridicat ochii şi a spus: "Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. 42 Eu ştiam că mă asculţi întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulţimea ce mă înconjoară ca să creadă că tu m-ai trimis". 43 Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: "Lazăr, vino afară!" 44 A ieşit mortul, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză, iar faţa lui era acoperită cu un ştergar. Isus le-a zis: "Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!"

    Sinedriul îl condamnă pe Isus la moarte
    (Mt 26,1-5; Mc 14,1-2; Lc 22,1-2)
        45 Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ceea ce făcuse el, au crezut în el. 46 Dar unii dintre ei au mers la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. 47 Aşadar, arhiereii şi fariseii au convocat Sinedriul şi au spus: "Ce să facem, pentru că acest om face multe semne? 48 Dacă-l lăsăm aşa, toţi vor crede în el; vor veni romanii şi vor distruge şi sanctuarul g nostru şi naţiunea".
         49 Unul dintre ei, Caiafa h, care era marele preot în anul acela, le-a zis: "Voi nu ştiţi nimic, 50 nici nu înţelegeţi că este mai bine pentru voi i ca să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întreaga naţiune". 51 Însă nu a spus aceasta de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profetizat j că Isus trebuia să moară pentru popor. 52 Şi nu numai pentru popor, ci şi pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu. 53 Din ziua aceea, au hotărât să-l ucidă.
         54 De aceea, Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustiu, într-o cetate numită Efraim k şi a rămas acolo împreună cu discipolii.
         55 Era aproape Paştele iudeilor şi mulţi l din provincie au urcat la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se purifice m. 56 Îl căutau pe Isus şi spuneau unii către alţii, în timp ce stăteau în templu: "Ce credeţi, oare să nu vină la sărbătoare?" 57 De fapt, arhiereii şi fariseii dăduseră ordin ca, dacă ştie cineva unde este, să-l denunţe, ca să-l aresteze.

    Note de subsol


    a În ebraică, Lazar înseamnă "Dumnezeu ajută", fiind forma prescurtată de la Eleazar.
    b În aramaică, Marta înseamnă "stăpână".
    c Aproximativ 3 km.
    d În Palestina, înmormântarea avea loc chiar în ziua morţii. După înmormântare, mulţi rămâneau pentru a prezenta condoleanţe membrilor familiei şi a împărtăşi durerea lor.
    e Speranţa Martei în învierea fratelui său în ziua de pe urmă se bazează pe tradiţia biblică postexilică (Dan 12,2; 2Mac 7,9.21; 12,43-44). Evreii din timpul lui Isus credeau în învierea morţilor şi se rugau în a doua dintre cele 18 binecuvântări pe care le spuneau în fiecare zi: "Atotputernic eşti tu, Doamne, care învii morţii. Binecuvântat eşti tu, Doamne, care învii morţii" (Mishna, Berakot 2).
    f Termenul grec dakryo vine de la substantivul "lacrimă" şi înseamnă "a lăcrima, a plânge cu lacrimi". Acest termen se află numai aici în NT. Spre deosebire de Maria şi de iudei care plâng zgomotos (klaio), plânsul lui Isus este liniştit. Întreaga tradiţie creştină a văzut în tulburarea şi plânsul lui Isus o dovadă a naturii sale umane.
    g Termenul grec topos este referit la ebraicul makom şi reprezintă sanctuarul (Ex 15,17; 1Rg 1,18), iar prin extensiune, templul.
    h După Iosif Flaviu, Caiafa este marele preot care îi urmează lui Simeon în anul 18 d.C. şi este înlocuit de Ionatan în anul 36 d.C., sub presiunea legatului roman al Siriei, Vitellius. Specificarea lui Ioan că era mare preot "în anul acela" nu înseamnă că marele preot se alegea anual.
    i Unele manuscrise au: pentru noi, iar altele omit ambele variante.
    j Nu este atestată, în tradiţia biblică şi în ambientul iudaic, o funcţie profetică pentru marele preot. Faptul că marele preot poartă la el urim şi tumim (Ex 20,30; Lev 18,18 etc.), pentru a-l consulta pe Dumnezeu, nu echivalează propriu-zis cu profeţia. Carisma profetică îi este atribuită lui Caiafa doar pentru coincidenţa că este în funcţia de mare preot în anul acela special al morţii lui Cristos.
    k Localitate greu de identificat. Cel mai probabil este actualul sat Et-Taiybeh, la 20 km nord-est de Ierusalim, lângă pustiul Iudeii. Această localitate mai este menţionată în VT (Ios 18,23; 2Sam 13,23; 1Mac 11,34).
    l Numărul pelerinilor cu ocazia Paştelui varia între 85.000-125.000. Iosif Flaviu, după un calcul al lui Cestius în anul 60 d.C., vorbeşte de 2.500.000 de participanţi.
    m Pentru a putea participa la sărbătoarea Paştelui şi a putea intra în incinta sfântă a templului, iudeii trebuiau să fie puri din punct de vedere ritual (Num 9,6-13). Cu o săptămână înainte de sărbătoare, evreii care doreau să se purifice se prezentau la Ierusalim, evitând astfel contaminările şi contactul cu păgânii. De fapt, mulţi evrei cădeau în impuritatea rituală pentru că locuiau în ţinuturile păgânilor (neevreilor), ori aveau legături comerciale cu cei de altă naţiune.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare


    Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1Corinteni 2Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1Tesaloniceni 2Tesaloniceni 1Timotei 2Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1Petru 2Petru 1Ioan 2Ioan 3Ioan Iuda Apocalips

     
     
    © 2011 Cateheza.ro & Editura Sapientia - pentru informaţii, sugestii, semnalarea unor probleme tehnice, scrieţi la biblia@cateheza.ro