Sfânta Scriptură





Capitole


versiunea catolică

Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Galateni

    Capitolul 3

    1. O, galateni fără minte! Cine v-a vrăjit pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat Cristos răstignit?
    2. Numai aceasta vreau să ştiu de la voi: aţi primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea credinţei?
    3. Sunteţi atât de fără minte? După ce aţi început în Duh, sfârşiţi acum în trup?
    4. Aţi suferit atâtea în zadar? Dacă totuşi [a fost] în zadar!
    5. Aşadar, cel care vă dăruieşte Duhul şi înfăptuieşte minuni printre voi [le face] datorită faptelor Legii sau datorită ascultării credinţei?
    6. Astfel, Abraham a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca justificare.
    7. Să ştiţi deci că fiii lui Abraham sunt cei din credinţă.
    8. De altfel, Scriptura, ştiind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificaţi pe păgâni datorită credinţei, i-a vestit dinainte lui Abraham: în tine vor fi binecuvântate toate popoarele,
    9. astfel încât cei ce sunt din credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Abraham cel credincios.
    10. Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în cartea Legii ca să le împlinească.
    11. Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credinţă.
    12. Însă Legea nu este din credinţă, ci cel care împlineşte acestea va trăi în ele.
    13. Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: Blestemat oricine este atârnat pe lemn,
    14. pentru ca binecuvântarea lui Abraham pentru popoare să vină în Cristos Isus ca să primim promisiunea Duhului prin credinţă.
    15. Fraţilor, vorbesc ca un om: un testament convalidat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica.
    16. Or, promisiunile i-au fost făcute lui Abraham şi descendentului său. Nu se zice "descendenţilor" ca şi cum ar fi fost mai mulţi, ci ca pentru unul singur: şi descendentului său. Acesta este Cristos.
    17. De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeu, aşa încât promisiunea să fie zădărnicită.
    18. Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abraham printr-o promisiune.
    19. Atunci de ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor până când avea să vină descendentul, căruia i-a fost făcută promisiunea. Ea a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.
    20. Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însă Dumnezeu este unul.
    21. Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr justificarea ar veni din Lege.
    22. Însă Scriptura a închis toate sub păcat pentru ca promisiunea să fie dată celor care cred prin credinţa în Isus Cristos.
    23. Înainte de a fi venit credinţa, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care avea să se descopere,
    24. astfel că Legea a fost pedagogul nostru spre Cristos, ca să fim justificaţi prin credinţă.
    25. Dar de când a venit credinţa, nu mai suntem sub pedagog.
    26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Isus.
    27. Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos.
    28. Aşadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus.
    29. Iar dacă voi sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi descendenţa lui Abraham, moştenitori după promisiune.

    II. PARTEA DOCTRINARĂ

    Justificarea prin credinţă

    Capitolul 3

    1 O, galateni fără minte! Cine v-a vrăjit pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat Cristos răstignit? 2 Numai aceasta vreau să ştiu de la voi: aţi primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea credinţei? 3 Sunteţi atât de fără minte? După ce aţi început în Duh, sfârşiţi acum în trup? 4 Aţi suferit atâtea în zadar? Dacă totuşi [a fost] în zadar! a 5 Aşadar, cel care vă dăruieşte Duhul şi înfăptuieşte minuni printre voi [le face] datorită faptelor Legii sau datorită ascultării credinţei?
         6 Astfel, Abraham a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca justificare. 7 Să ştiţi deci că fiii lui Abraham sunt cei din credinţă. 8 De altfel, Scriptura, ştiind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificaţi pe păgâni datorită credinţei, i-a vestit dinainte lui Abraham: în tine vor fi binecuvântate toate popoarele, 9 astfel încât cei ce sunt din credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Abraham cel credincios.
         10 Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în cartea Legii ca să le împlinească b. 11 Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credinţă. 12 Însă Legea nu este din credinţă, ci cel care împlineşte acestea va trăi în ele. 13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii c, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: Blestemat oricine este atârnat pe lemn, 14 pentru ca binecuvântarea lui Abraham pentru popoare să vină în Cristos Isus ca să primim promisiunea d Duhului prin credinţă.

    Legea şi promisiunea

        15 Fraţilor, vorbesc ca un om: un testament convalidat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica. 16 Or, promisiunile i-au fost făcute lui Abraham şi descendentului său. Nu se zice "descendenţilor" ca şi cum ar fi fost mai mulţi, ci ca pentru unul singur: şi descendentului său. Acesta este Cristos. 17 De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeu e, aşa încât promisiunea să fie zădărnicită. 18 Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abraham printr-o promisiune.

    Rolul provizoriu al Legii

        19 Atunci de ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor până când avea să vină descendentul, căruia i-a fost făcută promisiunea. Ea a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor f. 20 Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însă Dumnezeu este unul.
         21 Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? g Nicidecum! Dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr justificarea ar veni din Lege. 22 Însă Scriptura a închis toate sub păcat pentru ca promisiunea să fie dată celor care cred prin credinţa în Isus Cristos.

    Binefacerile credinţei

        23 Înainte de a fi venit credinţa, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care avea să se descopere, 24 astfel că Legea a fost pedagogul h nostru spre Cristos, ca să fim justificaţi prin credinţă. 25 Dar de când a venit credinţa, nu mai suntem sub pedagog.
         26 Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Isus. 27 Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos i. 28 Aşadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus. 29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi descendenţa lui Abraham, moştenitori după promisiune.

    Note de subsol


    a Ultima parte a versetului este tradusă diferit, în funcţie de insistenţa asupra tonului ameninţător sau de îndemn. Lit.: dacă, într-adevăr, chiar în zadar.
    b Argumentul lui Paul în favoarea justificării prin credinţă, şi nu prin împlinirea Legii lui Moise, se bazează pe dificultatea împlinirii tuturor prescrierilor Legii, amplificată mult de tradiţia iudaică.
    c După Dt 21,23, cadavrul unui condamnat la moarte prin spânzurare trebuia să fie îngropat în aceeaşi zi pentru a nu fi contaminată comunitatea de impuritatea prezenţei mortului. În acest caz, blestemul avea rolul de a urgenta îngroparea.
    d Câteva manuscrise vechi înlocuiesc: promisiunea cu: binecuvântarea.
    e Unele manuscrise adaugă: în Cristos.
    f Textele biblice referitoare la promulgarea Legii de pe Sinai (Ex 19, 9.16; 24,15; Dt 4,11; 5,22) nu vorbesc despre prezenţa îngerilor. Dar tradiţia iudaică a interpretat fenomenele care au însoţit teofania (foc, nor, întuneric, fulgere, tunete, grindină etc.) drept o prezenţă a îngerilor. Existau şi tradiţii care vorbeau despre un rol de mijlocire al îngerilor în promulgarea Legii. Servindu-se de aceste tradiţii, Paul scoate în evidenţă inferioritatea Legii faţă de promisiunea care este rostită direct de către Dumnezeu. Vorbind de un mijlocitor, este clară aici referinţa la Moise. În literatura apocrifă, se exaltă acest rol al lui Moise, ca şi meritele Israelului, singura naţiune care a acceptat toate clauzele Legii. Comentând textul din Dt 33,2, Targumul Neofiti consideră că Dumnezeu s-ar fi adresat mai întâi vecinilor lui Israel. Dar fiii lui Ismael, când au găsit scris "să nu furi", au respins-o etc. Lista naţiunilor ajunge în alte scrieri apocrife până la 60. Dar Paul insistă asupra inferiorităţii şi ineficacităţii Legii în comparaţie cu promisiunea.
    g O parte din manuscrisele cele mai vechi în loc de: Dumnezeu, au: Cristos, altele omit: Dumnezeu.
    h Figura pedagogului este binecunoscută lumii greco-romane. De cele mai multe ori, pedagogii erau sclavi educaţi, prezenţi mereu în casa stăpânului, asigurând educaţia copiilor. Plotin evocă situaţia paradoxală a copilului liber, supus pedagogului sclav. Legea, ca, de altfel, şi pedagogul, este o etapă necesară în procesul de maturizare spre Cristos.
    i În Scriptură haina are un sens profund: protecţie a corpului împotriva intemperiilor, haina este şi un semn al integrării într-o comunitate. Omul gol este fără apărare, "ca un sclav tras de funie". Dar haina unui om exprimă într-un fel şi personalitatea sa, face parte din eu-l său. "Îmbrăcarea în Cristos" la botez are o importanţă comunitară şi personală: comunitară, asigurând unitatea comunităţii; personală, renunţând la omul vechi şi la poftele sale.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare


    Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1Corinteni 2Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1Tesaloniceni 2Tesaloniceni 1Timotei 2Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1Petru 2Petru 1Ioan 2Ioan 3Ioan Iuda Apocalips

     
     
    © 2011 Cateheza.ro & Editura Sapientia - pentru informaţii, sugestii, semnalarea unor probleme tehnice, scrieţi la biblia@cateheza.ro