Sfânta Scriptură





Capitole


versiunea catolică

Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Galateni

    Capitolul 2

    1. Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim, împreună cu Barnaba, după ce îl luasem cu mine şi pe Tit.
    2. Am urcat în urma unei revelaţii şi le-am expus evanghelia pe care o predic printre păgâni, în mod deosebit celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.
    3. Dar nici Tit, care era cu mine, deşi era grec, nu a fost obligat să fie circumcis,
    4. în ciuda fraţilor falşi infiltraţi care s-au strecurat ca să ne spioneze libertatea, pe care o aveam în Cristos Isus, pentru a ne face sclavi.
    5. Acestora nu ne-am supus nici măcar o clipă pentru ca adevărul evangheliei să rămână la noi.
    6. Iar cei care sunt mai de seamă, orice ar fi fost ei pe atunci, nu mă priveşte - Dumnezeu nu se uită la faţa oamenilor - ei, cei mai de seamă, nu mi-au impus nimic.
    7. Ba, dimpotrivă, văzând că mi-a fost încredinţată evanghelia pentru cei necircumcişi, după cum lui Petru [îi fusese încredinţată] pentru cei circumcişi,
    8. căci cel care îl constituise pe Petru pentru apostolatul celor circumcişi m-a constituit şi pe mine pentru păgâni,
    9. şi, cunoscând harul care îmi fusese dat, Iacob, Chefa şi Ioan, care sunt consideraţi coloane, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă a comuniunii ca noi să mergem la păgâni, iar ei la cei circumcişi,
    10. numai să ne aducem aminte de cei săraci, ceea ce m-am şi străduit să fac.
    11. Dar, când a venit Chefa la Antiohia, l-am înfruntat făţiş, căci era de condamnat.
    12. De fapt, înainte de a fi venit unii de la Iacob, stătea la masă cu păgânii, dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, temându-se de cei circumcişi.
    13. Împreună cu el au început să se poarte cu ipocrizie şi ceilalţi iudei, aşa încât şi Barnaba a fost ademenit de ipocrizia lor.
    14. Dar când am văzut că ei nu merg drept, după adevărul evangheliei, i-am spus lui Chefa în faţa tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, te porţi ca un păgân şi nu trăieşti ca un iudeu, cum îi poţi constrânge pe păgâni să trăiască asemenea iudeilor?
    15. Noi suntem iudei din naştere, şi nu păcătoşi dintre păgâni.
    16. Ştiind că omul nu este justificat din faptele Legii, ci doar prin credinţa în Isus Cristos, am crezut şi noi în Isus Cristos ca să fim justificaţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, pentru că nimeni nu va fi justificat prin faptele Legii.
    17. Dar dacă noi, căutând să fim justificaţi în Cristos, am fi găsiţi, la rândul nostru, păcătoşi ca şi alţii, oare devine Cristos slujitorul păcatului? Nicidecum!
    18. Căci dacă reclădesc ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi ca unul care încalcă Legea.
    19. De fapt, prin Lege, eu am murit pentru Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos.
    20. Aşadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pentru mine.
    21. Eu nu resping harul lui Dumnezeu. Dar dacă justificarea vine prin Lege, atunci în zadar a murit Cristos.

    Paul şi ceilalţi apostoli

    Capitolul 2

    1 Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim, împreună cu Barnaba, după ce îl luasem cu mine şi pe Tit. 2 Am urcat în urma unei revelaţii şi le-am expus evanghelia pe care o predic printre păgâni, în mod deosebit celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3 Dar nici Tit, care era cu mine, deşi era grec, nu a fost obligat să fie circumcis a, 4 în ciuda fraţilor falşi infiltraţi care s-au strecurat ca să ne spioneze libertatea, pe care o aveam în Cristos Isus, pentru a ne face sclavi. 5 Acestora nu ne-am supus nici măcar o clipă pentru ca adevărul evangheliei să rămână la noi. 6 Iar cei care sunt mai de seamă, orice ar fi fost ei pe atunci, nu mă priveşte - Dumnezeu nu se uită la faţa oamenilor - ei, cei mai de seamă, nu mi-au impus nimic. 7 Ba, dimpotrivă, văzând că mi-a fost încredinţată evanghelia pentru cei necircumcişi, după cum lui Petru [îi fusese încredinţată] pentru cei circumcişi, 8 căci cel care îl constituise pe Petru pentru apostolatul celor circumcişi m-a constituit şi pe mine pentru păgâni, 9 şi, cunoscând harul care îmi fusese dat, Iacob, Chefa şi Ioan, care sunt consideraţi coloane, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă a comuniunii ca noi să mergem la păgâni, iar ei la cei circumcişi, 10 numai să ne aducem aminte de cei săraci, ceea ce m-am şi străduit să fac.

    Paul îl înfruntă pe Petru la Antiohia

        11 Dar, când a venit Chefa la Antiohia, l-am înfruntat făţiş, căci era de condamnat. 12 De fapt, înainte de a fi venit unii de la Iacob, stătea la masă cu păgânii b, dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, temându-se de cei circumcişi. 13 Împreună cu el au început să se poarte cu ipocrizie şi ceilalţi iudei, aşa încât şi Barnaba a fost ademenit de ipocrizia lor. 14 Dar când am văzut că ei nu merg drept, după adevărul evangheliei, i-am spus lui Chefa în faţa tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, te porţi ca un păgân şi nu trăieşti ca un iudeu, cum îi poţi constrânge pe păgâni să trăiască asemenea iudeilor?

    Învăţătura de bază a lui Paul

        15 Noi suntem iudei din naştere, şi nu păcătoşi dintre păgâni. 16 Ştiind că omul nu este justificat din faptele Legii, ci doar prin credinţa în Isus Cristos, am crezut şi noi în Isus Cristos ca să fim justificaţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, pentru că nimeni nu va fi justificat prin faptele Legii. 17 Dar dacă noi, căutând să fim justificaţi în Cristos, am fi găsiţi, la rândul nostru, păcătoşi ca şi alţii, oare devine Cristos slujitorul păcatului? Nicidecum! 18 Căci dacă reclădesc ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi ca unul care încalcă Legea. 19 De fapt, prin Lege, eu am murit pentru Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos. 20 Aşadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pentru mine. 21 Eu nu resping harul lui Dumnezeu. Dar dacă justificarea vine prin Lege, atunci în zadar a murit Cristos.

    Note de subsol


    a Relaţiile dintre evrei şi păgâni erau reglementate în Pentateuh, dar ele prezintă o viziune ideală, greu de pus în practică. După experienţa exilului şi mai ales după persecuţia lui Antioh Epifanul (167-164 î.C.), aceste relaţii cunosc o înăsprire. Fariseii extind legile purificării preoţilor la tot poporul. Deja Esdra îi obligase pe evrei să-şi alunge soţiile de origine păgână, împreună cu copiii (Esd 10). Tradiţia rabinică le considera pe femeile păgâne o sursă de contaminare pentru soţ, dar ea era favorabilă femeilor evreice cu soţi păgâni. Copiii lor erau consideraţi evrei (cazul lui Tit).
    b Legea lui Moise nu prevedea nimic cu privire la masa luată împreună cu păgânii. Dar tradiţia iudaică este foarte rigoristă. După Cartea jubileelor, Abraham i-ar fi interzis lui Iacob să mănânce cu păgânii, căci "faptele lor sunt impure, căile lor sunt murdare" (22,16). La fel Scrisoarea lui Aristea evocă "codul prescrierilor cu privire la puritate, fixat de legislator ca un zid de apărare împotriva contaminării". Sunt amintite prescrierile cu privire la alimente, băuturi, contacte.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare


    Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1Corinteni 2Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1Tesaloniceni 2Tesaloniceni 1Timotei 2Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1Petru 2Petru 1Ioan 2Ioan 3Ioan Iuda Apocalips

     
     
    © 2011 Cateheza.ro & Editura Sapientia - pentru informaţii, sugestii, semnalarea unor probleme tehnice, scrieţi la biblia@cateheza.ro