Sfânta Scriptură





Capitole


versiunea catolică

Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Filipeni

    Capitolul 2

    1. Deci dacă este o încurajare în Cristos, dacă este o stimulare a iubirii, dacă este o comuniune în duh, dacă este o simţire şi îndurare,
    2. faceţi-mi bucuria deplină: să gândiţi la fel, să aveţi aceeaşi iubire, aceeaşi simţire, un singur cuget.
    3. Să nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din laudă deşartă, ci, cu umilinţă, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine,
    4. fără ca cineva dintre voi să caute numai ale sale, ci şi ale altora.
    5. Să aveţi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus.
    6. El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu,
    7. ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost socotit ca un om.
    8. S-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce.
    9. Pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume,
    10. pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul: al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt,
    11. şi orice limbă să dea mărturie că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.
    12. De aceea, iubiţii mei, aşa cum aţi fost întotdeauna ascultători, nu numai în prezenţa mea, ci cu atât mai mult, în absenţa mea, lucraţi la mântuirea voastră cu teamă şi cutremur.
    13. De fapt, Dumnezeu este cel care lucrează în voi: el vă face şi să voiţi şi să înfăptuiţi, după bunăvoinţa sa.
    14. Toate să le faceţi fără murmurări şi fără discuţii
    15. ca să fiţi fără vină şi curaţi, copii neprihăniţi ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generaţii perverse şi rătăcite între care voi apăreţi ca nişte luminători în lume.
    16. Ţineţi cu tărie cuvântul vieţii spre mândria mea în ziua lui Cristos, pentru că nu am alergat în zadar şi nici nu m-am trudit degeaba.
    17. Şi chiar de va trebui vărsat [sângele meu] peste jertfa şi ofranda credinţei voastre, mă bucur şi mă bucur împreună cu voi toţi.
    18. Şi tocmai de aceea, bucuraţi-vă şi voi, bucuraţi-vă împreună cu mine.
    19. Am speranţa în Domnul Isus că îl voi trimite la voi curând pe Timotei ca să am şi eu inima uşurată când voi primi veşti despre voi,
    20. căci nu am pe nimeni atât de apropiat sufleteşte care să se îngrijească cu atâta sinceritate de problemele voastre.
    21. De fapt, toţi urmăresc propriile interese, nu cauza lui Isus Cristos.
    22. Voi cunoaşteţi virtutea celui încercat căci a slujit evanghelia împreună cu mine ca un copil alături de tatăl său.
    23. Aşadar, sper să-l trimit pe el îndată ce voi vedea ce întorsătură vor lua lucrurile în privinţa mea.
    24. Eu însă am încredere în Domnul că voi veni şi eu îndată.
    25. Am considerat că este necesar să-l trimit la voi pe Epafrodit, fratele meu, cel care lucrează şi luptă împreună cu mine, cel pe care voi l-aţi trimis ca să mă slujească la nevoie,
    26. căci îi era dor de voi toţi şi era trist deoarece voi aţi aflat că fusese bolnav.
    27. Într-adevăr, a fost bolnav, aproape de moarte, însă Dumnezeu s-a îndurat de el, şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să nu am întristare peste întristare.
    28. Aşadar, l-am trimis mai repede ca să-l vedeţi şi să vă bucuraţi din nou, iar eu să fiu mai puţin întristat.
    29. Primiţi-l, deci, în Domnul, cu toată bucuria şi cinstiţi-i pe unii ca aceştia,
    30. căci pentru lucrarea lui Cristos a fost aproape de moarte, punându-şi viaţa în pericol pentru a completa ceea ce nu puteaţi face voi pentru mine.

    Îndemn la umilinţă

    Capitolul 2

    1 Deci dacă este o încurajare în Cristos, dacă este o stimulare a iubirii, dacă este o comuniune în duh, dacă este o simţire şi îndurare, 2 faceţi-mi bucuria deplină: să gândiţi la fel, să aveţi aceeaşi iubire, aceeaşi simţire, un singur cuget a. 3 Să nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din laudă deşartă, ci, cu umilinţă, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine, 4 fără ca cineva dintre voi să caute numai ale sale, ci b şi ale altora.

    Imn cristologic

        5 Să aveţi în voi c acea d atitudine e care este în Cristos Isus f.
    6     El, fiind din fire g Dumnezeu,
        nu a considerat un beneficiu h propriu
        egalitatea sa cu Dumnezeu,
    7     ci s-a despuiat i pe sine
        luând firea sclavului j,
        devenind asemenea oamenilor,
        iar, după felul lui de a fi,
        a fost socotit ca un om.
    8     S-a umilit pe sine,
        făcându-se ascultător până la moarte,
        şi încă moartea pe cruce.
    9    Pentru aceasta şi Dumnezeu l-a înălţat
        şi i-a dăruit numele k
        care este mai presus de orice nume,
    10    pentru ca în numele lui Isus
        să se plece tot genunchiul:
        al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de dedesubt,
    11     şi orice limbă să dea mărturie
        că Isus Cristos este Domn,
        spre gloria lui Dumnezeu Tatăl.

    Străduinţă pentru mântuire

        12 De aceea, iubiţii mei, aşa cum aţi fost întotdeauna ascultători, nu numai în prezenţa mea, ci cu atât mai mult, în absenţa mea, lucraţi la mântuirea voastră cu teamă şi cutremur. 13 De fapt, Dumnezeu este cel care lucrează în voi: el vă face şi să voiţi şi să înfăptuiţi l, după bunăvoinţa sa. 14 Toate să le faceţi fără murmurări şi fără discuţii 15 ca să fiţi fără vină şi curaţi m, copii neprihăniţi ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generaţii perverse şi rătăcite între care voi apăreţi ca nişte luminători în lume. 16 Ţineţi n cu tărie cuvântul vieţii spre mândria mea în ziua lui Cristos, pentru că nu am alergat în zadar şi nici nu m-am trudit degeaba. 17 Şi chiar de va trebui vărsat [sângele meu] peste jertfa şi ofranda credinţei voastre, mă bucur şi mă bucur împreună cu voi toţi. 18 Şi tocmai de aceea, bucuraţi-vă şi voi, bucuraţi-vă împreună cu mine.

    Misiunea lui Timotei şi a lui Epafrodit

        19 Am speranţa în Domnul Isus că îl voi trimite la voi curând pe Timotei ca să am şi eu inima uşurată când voi primi veşti despre voi, 20 căci nu am pe nimeni atât de apropiat sufleteşte care să se îngrijească cu atâta sinceritate de problemele voastre. 21 De fapt, toţi urmăresc propriile interese, nu cauza lui Isus Cristos. 22 Voi cunoaşteţi virtutea celui încercat o căci a slujit evanghelia împreună cu mine ca un copil alături de tatăl său. 23 Aşadar, sper să-l trimit pe el îndată ce voi vedea ce întorsătură vor lua lucrurile în privinţa mea. 24 Eu însă am încredere în Domnul că voi veni şi eu îndată.
         25 Am considerat că este necesar să-l trimit la voi pe Epafrodit, fratele meu, cel care lucrează şi luptă împreună cu mine, cel pe care voi l-aţi trimis ca să mă slujească la nevoie, 26 căci îi era dor p de voi toţi şi era trist deoarece voi aţi aflat că fusese bolnav. 27 Într-adevăr, a fost bolnav, aproape de moarte, însă Dumnezeu s-a îndurat de el, şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să nu am întristare peste întristare. 28 Aşadar, l-am trimis mai repede ca să-l vedeţi şi să vă bucuraţi din nou, iar eu să fiu mai puţin întristat. 29 Primiţi-l, deci, în Domnul, cu toată bucuria şi cinstiţi-i pe unii ca aceştia, 30 căci pentru lucrarea lui Cristos q a fost aproape de moarte, punându-şi viaţa în pericol pentru a completa ceea ce nu puteaţi face voi pentru mine.

    Note de subsol


    a Câteva manuscrise importante au: acelaşi cuget.
    b Multe manuscrise adaugă: fiecare.
    c Expresia greacă en hymin poate însemna: "în voi" (în interiorul vostru) sau "între voi" (unii faţă de alţii).
    d O serie de manuscrise introduc propoziţia prin: căci, aşadar.
    e Verbul froneuô descrie: atitudinea interioară, modul de a simţi şi de a gândi, mentalitatea, logica, proiectul spiritual.
    f Propoziţia relativă este eliptică în greacă. Interpretarea ei cunoaşte mai multe direcţii: 1) aceeaşi atitudine pe care a avut-o Cristos, el fiind modelul pentru relaţiile dintre membrii comunităţii; 2) acea atitudine pe care creştinul o are faţă de Cristos, în sensul că totul este raportat la Isus Cristos, mântuitorul.
    g Expresia morphe Theou cunoaşte trei interpretări principale: 1) aspectul exterior (aparenţa, înfăţişarea, forma); 2) condiţia (starea de glorie caracteristică lui Dumnezeu); 3) firea (natura esenţială a lui Dumnezeu). Deşi nu se poate susţine că sfântul Paul foloseşte aici sensul filozofic al termenului, pe baza exegezei sfinţilor părinţi şi a majorităţii exegeţilor, considerăm că aici este descrisă natura divină a lui Cristos din veşnicie, implicând şi starea de glorie.
    h Termenul grec harpagmon apare numai aici în Biblie. În greaca clasică înseamnă "răpire", "pradă", "cucerire prin violenţă". Cu această nuanţă sfinţii părinţi descoperă aici o aluzie la Adam, care a încercat cu orice preţ să răpească o prerogativă divină, să fie ca Dumnezeu. În contextul nostru, "egalitatea lui Isus cu Dumnezeu" nu poate constitui obiectul răpirii, deoarece el are această egalitate din veşnicie. În acest sens, este vorba de un privilegiu, beneficiu, avantaj pe care Cristos nu îl păstrează cu gelozie pentru sine, ci acceptă misiunea de mântuire prin ascultare şi umilire (întrupare, suferinţă, moartea pe cruce).
    i Lit.: s-a golit; şi-a pierdut valoarea; a renunţat la un bun. Cristos nu a renunţat la firea, la natura sa divină, ci numai la starea de glorie.
    j Isus nu a luat numai un chip sau numai o înfăţişare exterioară de om, ci şi-a asumat natura, firea umană (cf. n. k de la v. 6).
    k Câteva manuscrise omit articolul substantivului: nume, de aceea unii traduc: un nume.
    l Lit.: Dumnezeu lucrează în voi şi vrerea şi înfăptuirea, după bunăvoinţa sa. Expresia paradoxală din acest verset pune în lumină iniţiativa divină (verbul energein este folosit în NT numai pentru a indica acţiunea atotputernică a lui Dumnezeu), dar nu anulează libertatea şi riscul din partea omului de a refuza mântuirea. Dumnezeu dă energie voinţei şi acţiunii omului ca să împlinească "bunăvoinţa" sa, care este planul său de mântuire.
    m Termenul grec akeraios descrie calitatea vinului curat, nediluat, sau a metalului preţios fără impurităţi sau aliaj.
    n Unele traduceri consideră prima parte a v. 16 ca o continuare a frazei din v. 15, ca o explicaţie a modului în care creştinii strălucesc în lume.
    o Vezi n. Rom 5,4.
    p Unele manuscrise importante au: îi era dor să vă vadă.
    q O serie de manuscrise au: lucrarea Domnului.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare


    Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1Corinteni 2Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1Tesaloniceni 2Tesaloniceni 1Timotei 2Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1Petru 2Petru 1Ioan 2Ioan 3Ioan Iuda Apocalips

     
     
    © 2011 Cateheza.ro & Editura Sapientia - pentru informaţii, sugestii, semnalarea unor probleme tehnice, scrieţi la biblia@cateheza.ro