Sfânta Scriptură





Capitole


versiunea catolică

Faptele Apostolilor

    Capitolul 4

    1. Pe când vorbeau poporului, au venit la ei preoţii, comandantul gărzii templului şi saduceii,
    2. înfuriaţi că învaţă poporul şi vestesc în [numele] lui Isus învierea din morţi.
    3. Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în închisoare până a doua zi, căci era deja seară.
    4. Dar mulţi dintre cei care auziseră cuvântul au crezut şi numărul bărbaţilor s-a ridicat la aproape cinci mii.
    5. A doua zi s-au adunat în Ierusalim comandanţii, bătrânii şi cărturarii,
    6. marele preot Anna, Caiafa, Ioan şi Alexandru şi toţi câţi erau din neamul arhieresc,
    7. i-au adus în mijloc şi au început să-i interogheze: "Cu ce putere şi în numele cui faceţi voi aceasta?"
    8. Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: "Conducători ai poporului şi bătrâni,
    9. noi suntem cercetaţi pentru binele făcut unui om bolnav şi cum a fost acesta vindecat.
    10. Să vă fie cunoscut tuturor şi întregului popor al lui Israel: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi, în el stă acesta înaintea voastră vindecat.
    11. [Isus] este piatra dispreţuită de voi, constructorii, care a ajuns piatra unghiulară.
    12. Şi nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este nici un alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi".
    13. Văzând îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără învăţătură şi necunoscători, au rămas uimiţi. Îi recunoşteau că fuseseră cu Isus.
    14. Dar, privindu-l pe omul vindecat, care stătea în picioare împreună cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă.
    15. Atunci, poruncindu-le să iasă afară din Sinedriu, s-au sfătuit între ei,
    16. spunând: "Ce să facem cu aceşti oameni? Căci le este cunoscut tuturor celor care locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a săvârşit o adevărată minune şi nu o putem nega.
    17. Dar ca [aceasta] să nu se răspândească şi mai mult în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta".
    18. Şi chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească absolut deloc şi să nu mai înveţe în numele lui Isus.
    19. Dar Petru şi Ioan le-au răspuns: "Judecaţi voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu.
    20. Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit".
    21. Dar ei, ameninţându-i din nou, i-au lăsat să plece, negăsind nimic pentru ce să-i pedepsească, din cauza poporului, pentru că toţi îl preamăreau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.
    22. Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
    23. După ce au fost lăsaţi să plece, au venit la ai lor şi le-au vestit toate câte le spuseseră arhiereii şi bătrânii.
    24. Iar ei, când au auzit, şi-au ridicat împreună glasul către Dumnezeu şi au spus: "Stăpâne, tu care ai făcut cerul, pământul şi marea şi toate câte sunt în ele,
    25. tu le-ai spus părinţilor noştri, prin Duhul Sfânt, prin gura slujitorului tău David: De ce s-au întărâtat naţiunile şi popoarele au născocit planuri deşarte.
    26. S-au ridicat regii pământului şi conducătorii s-au răzvrătit laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului său.
    27. Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu păgânii şi popoarele lui Israel,
    28. ca să împlinească toate câte mâna ta şi voinţa ta le-au stabilit mai dinainte ca să fie.
    29. Şi acum, Doamne, priveşte de sus la ameninţările lor şi îngăduie servitorilor tăi să vestească cuvântul tău cu toată îndrăzneala
    30. şi întinde-ţi mâna ca să se facă vindecări, semne şi minuni prin numele slujitorului tău sfânt, Isus".
    31. Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
    32. Mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet. Nici unul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun.
    33. Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult har.
    34. De fapt, nu era nici unul dintre ei care să ducă lipsă, căci toţi care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau preţul celor vândute
    35. şi îl puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.
    36. Şi Iosif, numit de către apostoli Barnaba care, tradus, înseamnă Fiul Mângâierii, un levit, de loc din Cipru,
    37. vânzând un ogor pe care îl avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.

    Petru şi Ioan în faţa Sinedriului

    Capitolul 4

    1 Pe când vorbeau poporului, au venit la ei preoţii a, comandantul gărzii templului şi saduceii, 2 înfuriaţi că învaţă poporul şi vestesc în [numele] lui Isus învierea din morţi. 3 Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în închisoare până a doua zi, căci era deja seară. 4 Dar mulţi dintre cei care auziseră cuvântul au crezut şi numărul bărbaţilor s-a ridicat la aproape cinci mii.
         5 A doua zi s-au adunat în Ierusalim comandanţii, bătrânii şi cărturarii, 6 marele preot Anna, Caiafa, Ioan b şi Alexandru şi toţi câţi erau din neamul arhieresc, 7 i-au adus în mijloc şi au început să-i interogheze: "Cu ce putere şi în numele cui faceţi voi aceasta?" 8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus:
        "Conducători ai poporului şi bătrâni c, 9 noi suntem cercetaţi pentru binele făcut unui om bolnav şi cum a fost acesta vindecat. 10 Să vă fie cunoscut tuturor şi întregului popor al lui Israel: în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi, în el d stă acesta e înaintea voastră vindecat. 11 [Isus] este
        piatra dispreţuită de voi, constructorii,
        care a ajuns piatra unghiulară
    .
    12 Şi nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este nici un alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi".
         13 Văzând îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără învăţătură şi necunoscători, au rămas uimiţi. Îi recunoşteau că fuseseră cu Isus. 14 Dar, privindu-l pe omul vindecat, care stătea în picioare împreună cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă. 15 Atunci, poruncindu-le să iasă afară din Sinedriu, s-au sfătuit între ei, 16 spunând: "Ce să facem cu aceşti oameni? Căci le este cunoscut tuturor celor care locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a săvârşit o adevărată minune şi nu o putem nega. 17 Dar ca [aceasta] să nu se răspândească şi mai mult în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta".
         18 Şi chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească absolut deloc şi să nu mai înveţe în numele lui Isus. 19 Dar Petru şi Ioan le-au răspuns: "Judecaţi voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu. 20 Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit".
         21 Dar ei, ameninţându-i din nou, i-au lăsat să plece, negăsind nimic pentru ce să-i pedepsească, din cauza poporului, pentru că toţi îl preamăreau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.

    Comunitatea creştină în rugăciune

        23 După ce au fost lăsaţi să plece, au venit la ai lor şi le-au vestit toate câte le spuseseră arhiereii şi bătrânii. 24 Iar ei, când au auzit, şi-au ridicat împreună glasul către Dumnezeu şi au spus: "Stăpâne, tu care ai făcut cerul, pământul şi marea şi toate câte sunt în ele, 25 tu le-ai spus părinţilor noştri, prin Duhul Sfânt, prin gura slujitorului tău David:
        De ce s-au întărâtat naţiunile
        şi popoarele au născocit planuri deşarte.

    26     S-au ridicat regii pământului
        şi conducătorii s-au răzvrătit laolaltă
        împotriva Domnului şi împotriva Unsului său
    .
    27 Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Irod şi Ponţiu Pilat f, împreună cu păgânii şi popoarele lui Israel, 28 ca să împlinească toate câte mâna ta şi voinţa ta le-au stabilit mai dinainte ca să fie. 29 Şi acum, Doamne, priveşte de sus la ameninţările lor şi îngăduie servitorilor tăi să vestească cuvântul tău cu toată îndrăzneala 30 şi întinde-ţi mâna ca să se facă vindecări, semne şi minuni prin numele slujitorului tău sfânt, Isus". 31 Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

    Viaţa comunitară a primilor creştini

        32 Mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet. Nici unul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun. 33 Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult har.
         34 De fapt, nu era nici unul dintre ei care să ducă lipsă, căci toţi care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau preţul celor vândute 35 şi îl puneau la picioarele apostolilor; g apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.
         36 Şi Iosif, numit de către apostoli Barnaba care, tradus, înseamnă Fiul Mângâierii h, un levit, de loc i din Cipru, 37 vânzând un ogor pe care îl avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.

    Note de subsol


    a Câteva manuscrise importante au: arhiereii în loc de: preoţii.
    b Unele manuscrise în loc de: Ioan, au: Ionatan. Aceşti doi arhierei, Ioan şi Alexandru, nu sunt cunoscuţi nici din NT, nici din literatura extrabiblică. Ionatan ar putea fi unul dintre fiii lui Anna, care a fost mare preot între anii 36-37 d.C.
    c Multe manuscrise au: bătrâni ai lui Israel, altele: bătrâni ai poporului lui Israel.
    d Lit.: Acesta.
    e Câteva manuscrise adaugă: şi în nimeni altul omul acesta stă astăzi.
    f Împotriva lui Cristos ("Unsul") au complotat popoarele păgâne, reprezentate de Pilat, şi triburile lui Israel, reprezentate de Irod.
    g Obiceiul este cunoscut din cele mai vechi timpuri. În cadru juridic, era un gest prin care se renunţa la dreptul de proprietate, iar cel care punea piciorul deasupra (peste o persoană sau bunuri) devenea noul proprietar.
    h Etimologic, Barnaba înseamnă "fiul lui Naba". Semnificaţia pe care o alege sfântul Luca (Fiul Mângâierii) este interpretată de unii exegeţi ca expresie a bucuriei apostolilor că era primul levit convertit la creştinism şi avea un spirit împăciuitor (Fap 9,27; 11,22-24).
    i Expresia to genei poate însemna că Barnaba s-a născut în Cipru sau că familia lui provine din Cipru.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare


    Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1Corinteni 2Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1Tesaloniceni 2Tesaloniceni 1Timotei 2Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1Petru 2Petru 1Ioan 2Ioan 3Ioan Iuda Apocalips

     
     
    © 2011 Cateheza.ro & Editura Sapientia - pentru informaţii, sugestii, semnalarea unor probleme tehnice, scrieţi la biblia@cateheza.ro