Sfânta Scriptură





Capitole


versiunea catolică

Faptele Apostolilor

    Capitolul 2

    1. Când a sosit ziua Rusaliilor, toţi erau adunaţi împreună în acelaşi loc.
    2. Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau.
    3. Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei.
    4. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.
    5. Şi erau atunci la Ierusalim iudei, bărbaţi evlavioşi din toate naţiunile de sub cer.
    6. Când s-a auzit vuietul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uimită, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
    7. Erau uimiţi şi se minunau spunând: "Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?
    8. Şi cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut?
    9. Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia, din Pont şi Asia,
    10. din Frigia şi Pamfilia, din Egipt şi din părţile Libiei, care sunt aproape de Cirene, romani în trecere,
    11. atât iudei cât şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu".
    12. Căci toţi erau uimiţi şi nu ştiau ce să creadă. Spuneau unii către alţii: "Ce poate să însemne aceasta?"
    13. Dar alţii, bătându-şi joc, ziceau: "Sunt plini de must".
    14. Atunci, Petru, stând în picioare, împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a spus: "Bărbaţi iudei şi voi toţi care locuiţi în Ierusalim, să vă fie cunoscută aceasta şi ascultaţi cu atenţie cuvintele mele!
    15. Aceştia nu sunt beţi, aşa cum credeţi voi, căci este ceasul al treilea al zilei.
    16. Însă aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:
    17. Atunci, în zilele de pe urmă, spune Dumnezeu, voi revărsa din Duhul meu peste orice om. Şi vor profetiza fiii şi fiicele voastre, tinerii voştri vor avea viziuni, iar bătrânii voştri vor visa visuri.
    18. Chiar şi peste servitorii şi servitoarele mele, în zilele acelea, voi revărsa din Duhul meu, iar ei vor profetiza.
    19. Şi voi face minuni sus, în cer, şi semne jos, pe pământ: sânge şi foc şi nor de fum.
    20. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge înainte de a veni ziua Domnului, zi mare şi strălucitoare.
    21. Atunci, oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit.
    22. Bărbaţi israeliţi, ascultaţi aceste cuvinte: Pe Isus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi,
    23. pe acesta, care a fost dat după planul hotărât şi preştiinţa lui Dumnezeu şi pe care voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege,
    24. pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii, deoarece nu era posibil să fie ţinut sub puterea ei.
    25. Căci David spune cu privire la el: Îl vedeam mereu în faţa mea pe Domnul, căci el este la dreapta mea ca să nu mă clatin.
    26. De aceea s-a bucurat inima mea şi limba mea a tresăltat de veselie; ba, mai mult, şi trupul meu se va odihni în speranţă,
    27. pentru că nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor şi nici nu vei permite ca sfântul tău să vadă putrezirea.
    28. Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii, mă vei umple de bucurie cu prezenţa ta.
    29. Fraţilor, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul David: el a murit şi a fost îngropat şi mormântul lui este printre noi până în ziua de azi.
    30. Dar, întrucât era profet şi ştia că Dumnezeu îi făcuse jurământ să aşeze pe tronul său un descendent al lui,
    31. el a văzut dinainte şi a vorbit despre învierea lui Cristos: el nu a fost lăsat în locuinţa morţilor şi nici trupul lui nu a văzut putrezirea.
    32. Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt.
    33. Înălţat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu şi primind promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, aşa cum vedeţi şi auziţi voi.
    34. Căci David nu s-a suit la ceruri, totuşi spune: Domnul a spus Domnului meu, aşază-te la dreapta mea
    35. până când îi voi pune pe duşmanii tăi aşternut picioarelor tale.
    36. Aşadar, să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit".
    37. Când au auzit au fost pătrunşi la inimă şi i-au spus lui Petru şi celorlalţi apostoli: "Ce să facem, fraţilor?"
    38. Petru le-a zis: "Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt.
    39. Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru".
    40. Şi cu multe alte cuvinte dădea mărturie şi-i îndemna: "Salvaţi-vă de această generaţie perversă".
    41. Aşadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi. Şi în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete.
    42. Ei erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi la rugăciune.
    43. Şi toţi erau cuprinşi de teamă: multe minuni şi semne se înfăptuiau prin apostoli.
    44. Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau toate în comun:
    45. îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
    46. Şi în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele lor şi primeau hrana cu bucurie şi cu inimă curată.
    47. Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau trecere în faţa întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei ce aveau să se mântuiască.

    II. MĂRTURIA APOSTOLILOR LA IERUSALIM

    Coborârea Duhului Sfânt

    Capitolul 2

    1 Când a sosit ziua Rusaliilor a, toţi erau adunaţi împreună în acelaşi loc. 2 Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. 3 Atunci le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei. 4 Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.
         5 Şi erau atunci la Ierusalim iudei, bărbaţi evlavioşi din toate naţiunile de sub cer. 6 Când s-a auzit vuietul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uimită, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. 7 Erau uimiţi şi se minunau spunând: "Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc? 8 Şi cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut? 9 Parţi b, mezi c, elamiţi d şi locuitori din Mesopotamia, Iudeea şi Capadocia e, din Pont f şi Asia, 10 din Frigia g şi Pamfilia h, din Egipt şi din părţile Libiei, care sunt aproape de Cirene i, romani în trecere, 11 atât iudei cât şi prozeliţi j, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre k despre faptele minunate ale lui Dumnezeu". 12 Căci toţi erau uimiţi şi nu ştiau ce să creadă. Spuneau unii către alţii: "Ce poate să însemne aceasta?" 13 Dar alţii, bătându-şi joc, ziceau: "Sunt plini de must".

    Discursul lui Petru în ziua de Rusalii

        14 Atunci, Petru, stând în picioare, împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a spus: "Bărbaţi iudei şi voi toţi care locuiţi în Ierusalim, să vă fie cunoscută aceasta şi ascultaţi cu atenţie cuvintele mele! 15 Aceştia nu sunt beţi, aşa cum credeţi voi, căci este ceasul al treilea al zilei l. 16 Însă aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel m:
    17    Atunci, în zilele de pe urmă, spune Dumnezeu,
        voi revărsa din Duhul meu peste orice om.
        Şi vor profetiza fiii şi fiicele voastre,
        tinerii voştri vor avea viziuni,
        iar bătrânii voştri vor visa visuri.

    18    Chiar şi peste servitorii şi servitoarele mele,
        în zilele acelea
     n, voi revărsa din Duhul meu,
        iar ei vor profetiza o.
    19    Şi voi face minuni sus, în cer,
        şi semne jos, pe pământ:
        sânge şi foc şi nor de fum p.
    20    Soarele se va schimba în întuneric
        şi luna în sânge
        înainte de a veni ziua Domnului,
        zi mare şi strălucitoare.

    21    Atunci, oricine va invoca numele Domnului
        va fi mântuit
    .
         22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi aceste cuvinte: Pe Isus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, 23 pe acesta, care a fost dat după planul hotărât şi preştiinţa lui Dumnezeu şi pe care voi l-aţi răstignit şi ucis prin mâinile celor fărădelege, 24 pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morţii q, deoarece nu era posibil să fie ţinut sub puterea ei. 25 Căci David spune cu privire la el:
        Îl vedeam mereu în faţa mea pe Domnul,
        căci el este la dreapta mea ca să nu mă clatin.

    26    De aceea s-a bucurat inima mea
        şi limba mea a tresăltat de veselie;
        ba, mai mult, şi trupul meu
        se va odihni în speranţă,

    27    pentru că nu vei lăsa sufletul meu
        în locuinţa morţilor
     r
        şi nici nu vei permite
        ca sfântul tău să vadă putrezirea.

    28    Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii,
        mă vei umple de bucurie cu prezenţa ta
    .
         29 Fraţilor, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul David: el a murit şi a fost îngropat şi mormântul lui este printre noi până în ziua de azi. 30 Dar, întrucât era profet şi ştia că Dumnezeu îi făcuse jurământ să aşeze pe tronul său un descendent al lui, 31 el a văzut dinainte şi a vorbit despre învierea lui Cristos:
        el nu a fost lăsat în locuinţa morţilor
        şi nici
    trupul lui nu a văzut putrezirea.
         32 Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt. 33 Înălţat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu şi primind promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, aşa cum vedeţi şi auziţi voi. 34 Căci David nu s-a suit la ceruri, totuşi spune:
        Domnul a spus Domnului meu,
        aşază-te la dreapta mea

    35     până când îi voi pune pe duşmanii tăi
        aşternut picioarelor tale
    .
    36 Aşadar, să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit".

    Primele convertiri

        37 Când au auzit au fost pătrunşi la inimă şi i-au spus lui Petru şi celorlalţi apostoli: "Ce să facem, fraţilor?" 38 Petru le-a zis: "Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt. 39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru". 40 Şi cu multe alte cuvinte dădea mărturie şi-i îndemna: "Salvaţi-vă de această generaţie perversă". 41 Aşadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi. Şi în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete.

    Prima comunitate creştină

        42 Ei erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi la rugăciune. 43 Şi toţi erau cuprinşi de teamă: multe minuni şi semne se înfăptuiau prin s apostoli. 44 Toţi cei care credeau erau împreună t şi aveau toate în comun: 45 îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. 46 Şi în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele lor şi primeau hrana cu bucurie şi cu inimă curată. 47 Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau trecere în faţa întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor u pe cei ce aveau să se mântuiască.

    Note de subsol


    a Lit.: Pentecoste = a cincizecea zi. Este a treia dintre sărbătorile importante ale VT. La început era sărbătoarea încheierii recoltării grâului (Ex 23,14-17); după exilul babilonian, i se adaugă o nuanţă istorică: celebrarea alianţei de pe Sinai (2Cr 15,10-15). Datarea era fixată, la început, la şapte săptămâni de la începutul secerişului, iar apoi s-a calculat ca a cincizecea zi de la sărbătoarea Paştelui. În NT, devine sărbătoarea "Coborârea Duhului Sfânt", ziua naşterii Bisericii şi începutul misiunii ei în lumea întreagă. Termenul românesc "Rusalii" derivă sau dintr-o sărbătoare a romanilor, în amintirea răposaţilor, când mormintele erau împodobite cu trandafiri (Rosalia), sau din rusă: rusalki - nişte duhuri rele care dezlănţuie furtuni şi iau minţile oamenilor (iele). Aceste tradiţii superstiţioase n-au nici o legătură cu sensul biblic al sărbătorii Rusaliilor.
    b Parţii - numele locuitorilor din ţinutul Parthia, care se întindea de la Marea Caspică până la fluviile Indus şi Eufrat, aproximativ pe teritoriul Iranului de azi.
    c Mezii - popor aşezat în partea vestică a platoului Iranului, consideraţi în VT ca fii ai lui Iafet (Gen 2; 1Cr 5). Ţinutul este menţionat în relatarea deportării evreilor după dărâmarea Ierusalimului (587 î.C.). În imperiul persan, ţinutul devine o satrapie (Est 1,3), dar poporul îşi păstrează autonomia.
    d Elamiţii - locuitorii ţinutului situat la est-nord-est în valea Tigrului şi Eufratului, în munţii Zagros, cu capitala Susa. Sunt menţionaţi în listele popoarelor semite în Gen 10,21; împreună cu asirienii au atacat Ierusalimul (Is 22,6) şi în ţinutul lor au fost exilaţi evreii.
    e Capadocia - ţinutul din estul Turciei de azi, între Munţii Taurus la sud, Halys la nord şi Ararrat la est. În anul 17 d.C., devine provincie romană. Creştinilor din acest ţinut li se adresează sfântul Petru în 1Pt 1,1.
    f Pont - provincia romană de pe coasta sudică a Mării Negre, la nord de Capadocia. Ţinutul este foarte accidentat, cu munţi şi văi înguste. Oraşe importante erau Sinope, Amisus, Amaseia, Lycopolis etc.
    g Frigia - ţinut în partea central-vestică a Turciei de astăzi, având ca principale oraşe cunoscutele centre creştine: Hierapolis, Colose, Laodiceea.
    h Pamfilia - ţinut în sudul Turciei de azi; oraşe importante: Perge şi Atalia. Existau în Pamfilia comunităţi iudaice din timpul Macabeilor (1Mac 15,23).
    i Cirene - capitala Cirenaicii, pe ţărmul de nord al Africii, pe teritoriul actual al Libiei. În timpul NT, exista aici un puternic centru iudaic. Era patria lui Simon, care a purtat crucea lui Isus (Mt 27,32 şi textele paralele) şi a lui Lucius, profet şi învăţător în Antiohia (Fap 3,1).
    j Spre deosebire de "temătorii de Dumnezeu" (Fap 10,2), care simpatizau iudaismul, fără a ajunge la practicarea rituală a Legii, prozeliţii, şi ei oameni de origine neebraică, acceptând circumcizia, erau consideraţi membri ai poporului ales (Mt 23,15). Cu ocazia sărbătorilor principale, veneau în pelerinaj şi evreii răspândiţi printre popoarele enumerate de sfântul Luca.
    k Limba folosită în liturgia de la templu era aramaica (Legea era citită în ebraică), limbă pe care şi peregrinii o înţelegeau. Faptul miraculos este că acum îi aud simultan pe apostoli vorbind chiar în dialectele vorbite în ţările lor de rezidenţă.
    l Corespunde cu ora nouă dimineaţa. Vezi n. Mt 20,3.
    m În unele manuscrise este omis: Ioel.
    n Unele manuscrise au singularul, altele omit: în zilele acelea.
    o Câteva manuscrise omit: iar ei vor profetiza.
    p Acelaşi grup de manuscrise omite: sânge şi foc şi nor de fum.
    q În unele manuscrise avem: durerile hadesului. Termenul grec hades traduce aici ebraicul sheol = locuinţa morţilor. În textul ebraic, termenul tradus de LXX cu: dureri înseamnă "legături". De aceea, unele traduceri moderne au: legăturile morţii.
    r Lit.: hades.
    s În unele manuscrise se adaugă: prin mâinile, altele au: Prin apostoli se înfăptuiau în Ierusalim multe minuni şi semne, de aceea o teamă mare îi cuprindea pe toţi oamenii.
    t Unele manuscrise omit: împreună.
    u Lit.: la un loc; unele manuscrise adaugă: în Biserică.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare


    Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1Corinteni 2Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1Tesaloniceni 2Tesaloniceni 1Timotei 2Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1Petru 2Petru 1Ioan 2Ioan 3Ioan Iuda Apocalips

     
     
    © 2011 Cateheza.ro & Editura Sapientia - pentru informaţii, sugestii, semnalarea unor probleme tehnice, scrieţi la biblia@cateheza.ro