Sfânta Scriptură





Capitole


versiunea catolică

Faptele Apostolilor

    Capitolul 14

    1. Tot la fel, şi în Iconiu au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel încât o mare mulţime dintre iudei şi dintre greci a crezut.
    2. Dar iudeii care nu au crezut i-au stârnit pe păgâni şi le-au tulburat minţile împotriva fraţilor.
    3. Totuşi au rămas mult timp şi predicau cu încredere în Domnul, care dădea mărturie despre cuvântul lor prin harul său, îngăduind să se facă prin mâinile lor semne şi minuni.
    4. Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, iar alţii cu apostolii.
    5. Dar când păgânii şi iudeii, împreună cu conducătorii lor, făceau planuri ca să-i maltrateze şi să-i ucidă cu pietre,
    6. ei şi-au dat seama şi au fugit în cetăţile Licaoniei, la Listra şi Derbe şi în împrejurimi.
    7. Acolo au predicat evanghelia.
    8. În Listra zăcea un om fără vlagă în picioare, un olog din naştere, care nu umblase niciodată.
    9. El l-a auzit pe Paul vorbind. Acesta, privindu-l cu atenţie şi văzând că are credinţă pentru a fi salvat,
    10. i-a zis cu glas puternic: "Ridică-te! Stai drept pe picioarele tale!" El a sărit şi a început să umble.
    11. Văzând mulţimile ceea ce făcuse Paul, au strigat în graiul lor licaonian: "Zeii cu chip de om au coborât la noi!"
    12. Pe Barnaba îl numeau Zeus, iar pe Paul, Hermes, pentru că el era purtătorul de cuvânt.
    13. Preotul templului lui Zeus de la intrarea cetăţii, aducând tauri şi ghirlande la porţi, voia, împreună cu mulţimile, să aducă jertfă.
    14. Când au auzit aceasta, apostolii Barnaba şi Paul şi-au sfâşiat hainele şi s-au aruncat în mulţime strigând:
    15. "Oameni [buni], de ce faceţi acestea! Şi noi suntem nişte simpli oameni ca şi voi. Noi vă aducem vestea cea bună ca să vă întoarceţi de la faptele acestea fără sens, la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi toate câte sunt în ele.
    16. În generaţiile trecute, el a lăsat ca toate popoarele să meargă pe căile lor,
    17. deşi n-a încetat să dea mărturie prin binefacerile sale, dând ploi din ceruri şi anotimpuri roditoare, săturând cu hrană şi bucurie inimile voastre".
    18. Şi, spunând acestea, cu greu au liniştit mulţimile ca să nu le aducă jertfă.
    19. Dar au ajuns nişte iudei din Antiohia şi din Iconiu, care au atras mulţimile de partea lor şi, lovindu-l pe Paul cu pietre, l-au târât în afara cetăţii, crezând că murise.
    20. Dar când ucenicii s-au adunat în jurul lui, el s-a ridicat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat împreună cu Barnaba spre Derbe.
    21. După ce au predicat evanghelia în cetatea aceea şi au făcut mulţi discipoli, s-au întors la Listra, la Iconiu şi la Antiohia.
    22. Ei au întărit inimile discipolilor şi i-au îndemnat să rămână statornici în credinţă [spunând]: "Trebuie să [trecem] prin multe încercări, ca să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu".
    23. Ei le-au hirotonit prezbiteri în fiecare comunitate şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat Domnului în care crezuseră.
    24. Trecând prin Pisidia, au ajuns în Pamfilia.
    25. După ce au vestit cuvântul în Perga, au coborât la Atalia;
    26. de acolo s-au îmbarcat pentru Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o împliniseră.
    27. Când au ajuns acolo, au adunat comunitatea şi au relatat tot ceea ce făcuse Dumnezeu cu ei şi cum le-a deschis şi păgânilor poarta credinţei.
    28. Şi au rămas mai mult timp cu discipolii.

    Evanghelizarea la Iconiu

    Capitolul 14

    1 Tot la fel, şi în Iconiu au intrat în sinagoga iudeilor şi au vorbit în aşa fel încât o mare mulţime dintre iudei şi dintre greci a crezut. 2 Dar iudeii care nu au crezut i-au stârnit pe păgâni şi le-au tulburat minţile împotriva fraţilor. 3 Totuşi au rămas mult timp şi predicau cu încredere în Domnul, care dădea mărturie despre cuvântul lor prin harul său, îngăduind să se facă prin mâinile lor semne şi minuni. 4 Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, iar alţii cu apostolii. 5 Dar când păgânii şi iudeii, împreună cu conducătorii lor, făceau planuri ca să-i maltrateze şi să-i ucidă cu pietre, 6 ei şi-au dat seama şi au fugit în cetăţile Licaoniei a, la Listra b şi Derbe c şi în împrejurimi. 7 Acolo au predicat evanghelia.

    Paul şi Barnaba la Listra

        8 În Listra zăcea un om fără vlagă în picioare, un olog din naştere, care nu umblase niciodată. 9 El l-a auzit pe Paul vorbind. Acesta, privindu-l cu atenţie şi văzând că are credinţă pentru a fi salvat, 10 i-a zis cu glas puternic: "Ridică-te! Stai drept pe picioarele tale!" El a sărit şi a început să umble.
         11 Văzând mulţimile ceea ce făcuse Paul, au strigat în graiul lor licaonian: "Zeii cu chip de om au coborât la noi!" 12 Pe Barnaba îl numeau Zeus, iar pe Paul, Hermes d, pentru că el era purtătorul de cuvânt. 13 Preotul templului lui Zeus de la intrarea cetăţii, aducând tauri şi ghirlande la porţi, voia, împreună cu mulţimile, să aducă jertfă. 14 Când au auzit aceasta, apostolii Barnaba şi Paul şi-au sfâşiat hainele şi s-au aruncat în mulţime strigând: 15 "Oameni [buni], de ce faceţi acestea! Şi noi suntem nişte simpli oameni ca şi voi. Noi vă aducem vestea cea bună ca să vă întoarceţi de la faptele acestea fără sens, la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi toate câte sunt în ele.
         16 În generaţiile trecute, el a lăsat ca toate popoarele să meargă pe căile lor, 17 deşi n-a încetat să dea mărturie prin binefacerile sale, dând ploi din ceruri şi anotimpuri roditoare, săturând cu hrană şi bucurie inimile voastre". 18 Şi, spunând acestea, cu greu au liniştit mulţimile ca să nu le aducă jertfă e.
         19 Dar f au ajuns nişte iudei din Antiohia şi din Iconiu, care au atras mulţimile de partea lor şi, lovindu-l pe Paul cu pietre, l-au târât în afara cetăţii, crezând că murise. 20 Dar când ucenicii s-au adunat în jurul lui, el s-a ridicat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat împreună cu Barnaba spre Derbe.

    Încheierea primei călătorii misionare

        21 După ce au predicat evanghelia în cetatea aceea şi au făcut mulţi discipoli g, s-au întors la Listra, la Iconiu şi la Antiohia. 22 Ei au întărit inimile discipolilor şi i-au îndemnat să rămână statornici în credinţă [spunând]: "Trebuie să [trecem] prin multe încercări, ca să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu". 23 Ei le-au hirotonit h prezbiteri i în fiecare comunitate şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat Domnului în care crezuseră.
         24 Trecând prin Pisidia, au ajuns în Pamfilia. 25 După ce au vestit cuvântul în Perga, au coborât la Atalia; 26 de acolo s-au îmbarcat pentru Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o împliniseră. 27 Când au ajuns acolo, au adunat comunitatea şi au relatat tot ceea ce făcuse Dumnezeu cu ei şi cum le-a deschis şi păgânilor poarta credinţei. 28 Şi au rămas mai mult timp cu discipolii.

    Note de subsol


    a Licaonia este un ţinut în podişul central al Turciei de azi, înconjurată de provinciile Capadocia, Galaţia, Frigia, Pisidia şi Cilicia. Era o zonă săracă şi lipsită de importanţă istorică, bântuită în perioada romană de bande de tâlhari.
    b Listra se afla pe drumul de la Efes la Antiohia, la 40 km de Iconiu. A fost colonie romană din anul 6 î.C. Deşi se cunoaşte locul cetăţii, nu au rămas urme.
    c Derbe se află la 50 km de Listra, în direcţia sud-est. Din anul 25 d.C., este colonie romană. Inscripţii vechi referitoare la cetatea Derbe au fost descoperite în apropierea actualei localităţi Kerti Hüyük.
    d Zeus, în mitologia greacă, este divinitatea supremă, iar Hermes, mesagerul zeilor. Le corespund în mitologia romană Jovis (Jupiter) şi Mercur. Referitor la templul lui Zeus, că s-ar fi aflat la intrarea în cetate, nu avem nici o mărturie arheologică.
    e Unele manuscrise adaugă: ci să se întoarcă fiecare la casa lui.
    f Câteva manuscrise amplifică versetul: Pe când ei se aflau acolo şi predicau, au ajuns nişte iudei din Antiohia şi din Iconiu şi, întrucât apostolii vorbeau cu îndrăzneală, aceia au convins mulţimile să se îndepărteze de ei, zicând că nu spun nimic adevărat, ci că mint în toate.
    g Verbul grec matheteuo, urmat de acuzativul persoanei, înseamnă mai degrabă "a-şi face discipoli" (Mt 28,19), decât "a instrui pe cineva", cum apare în NVg.
    h Deşi verbul grec heirotoneo înseamnă "alegere prin ridicarea mâinii", deci alegere din partea comunităţii pentru o misiune specială, aici Luca arată că preoţii sunt aleşi de apostoli.
    i În VT zaqen (= bătrân) constituie un grad social distinct, cu funcţii politice şi religioase. Bătrânii reprezentau întregul popor în activitatea religioasă (Ex 3,16 etc.), erau asociaţi cu conducătorul comunităţii (Dt 27,1 etc.) şi exercitau funcţii judiciare (1Rg 21,8). În perioada monarhiei, rolul lor scade din cauza regilor tirani. În perioada postexilică, puterea şi funcţiile lor cresc şi sunt fixate nu prin lege, ci prin tradiţie. În evanghelii, "bătrânii" constituie o grupare formată din capii familiilor bogate şi influente, care, împreună cu cărturarii şi arhiereii, alcătuiau Sinedriul. Ca orientare politico-religioasă, împărtăşeau poziţia laxistă a saduceilor. Au avut un rol determinant în condamnarea lui Isus şi în persecuţia primilor creştini (Fap 4-6). Începând cu Fap 11,30, termenul este folosit pentru a-i indica pe conducătorii comunităţilor creştine. Împreună cu apostolii, aceştia iau decizii în privinţa doctrinei creştine şi a moralei. Treptat, termenul va fi folosit pentru conducătorii spirituali ai Bisericilor locale care administrau şi sacramentele (Iac 5,14).
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare


    Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1Corinteni 2Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1Tesaloniceni 2Tesaloniceni 1Timotei 2Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1Petru 2Petru 1Ioan 2Ioan 3Ioan Iuda Apocalips

     
     
    © 2011 Cateheza.ro & Editura Sapientia - pentru informaţii, sugestii, semnalarea unor probleme tehnice, scrieţi la biblia@cateheza.ro