Sfânta Scriptură





Capitole


versiunea catolică

Scrisoarea către Evrei

    Capitolul 12

    1. Prin urmare, şi noi, care avem un astfel de nor de martori care ne înconjoară, să dăm la o parte orice povară şi păcatul care ne împresoară, să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte,
    2. cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.
    3. Gândiţi-vă, deci, la cel care a îndurat o împotrivire atât de mare din partea păcătoşilor, ca nu cumva să vă lăsaţi descurajaţi şi obosiţi în sufletele voastre.
    4. Luptând contra păcatului, voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge
    5. şi aţi uitat sfatul care v-a fost dat ca unor fii: Fiul meu, nu dispreţui disciplina Domnului şi nu te descuraja când eşti mustrat de el.
    6. Căci pe cel pe care-l iubeşte Domnul îl pedepseşte şi-l bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl primeşte.
    7. Ceea ce înduraţi este spre învăţătura voastră. Dumnezeu vă tratează ca pe nişte fii; căci care este fiul pe care tatăl nu-l pedepseşte?
    8. Dar dacă voi sunteţi fără disciplina de care toţi au parte, sunteţi fii nelegitimi, nu fii adevăraţi.
    9. De altfel, dacă noi îi cinstim pe părinţii trupeşti, cu cât mai mult nu trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor ca să avem viaţă?
    10. Primii ne pedepseau doar pentru puţine zile, după cum li se părea lor că e bine, dar el o face în interesul nostru, ca să avem parte de sfinţenia lui.
    11. Orice pedeapsă nu pare să fie pe moment bucurie, ci întristare; dar mai târziu aduce, în schimb, celor care au fost încercaţi de ea, rodul dătător de pace al dreptăţii.
    12. De aceea, îndreptaţi mâinile moleşite şi genunchii fără vlagă
    13. şi faceţi drumuri drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel şchiop să nu se abată, ci mai degrabă să se vindece.
    14. Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia fără de care nimeni nu-l va vedea pe Domnul.
    15. Vegheaţi ca nimeni să nu rămână în afara harului lui Dumnezeu, pentru ca nici o rădăcină de amărăciune să nu crească provocând tulburare şi prin ea să se molipsească mulţi.
    16. Să nu fie nici un desfrânat sau profanator ca Esau, care, pentru un blid de mâncare, şi-a vândut dreptul de întâi-născut.
    17. Căci voi ştiţi că, după aceea, voind să moştenească binecuvântarea, a fost exclus şi nu a putut schimba hotărârea, deşi o cerea cu lacrimi.
    18. Voi nu v-aţi apropiat de ceea ce poate fi atins nici de un foc ce arde, nici de întuneric, nici de beznă, nici de furtună,
    19. nici de sunetul trâmbiţei, nici de răsunetul cuvintelor la auzul cărora ascultătorii au cerut să nu li se mai rostească nici un cuvânt,
    20. căci nu puteau să suporte porunca: Chiar şi un animal, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre!
    21. Iar priveliştea era atât de înfricoşătoare încât Moise a spus: Sunt îngrozit şi mă cutremur.
    22. Dar voi v-aţi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc, de zecile de mii de îngeri în sărbătoare,
    23. de comunitatea întâilor-născuţi înscrişi în ceruri, de Dumnezeu, judecătorul tuturor, de sufletele celor drepţi duşi la desăvârşire,
    24. de Isus, mijlocitorul noii alianţe, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât cel al lui Abel.
    25. Fiţi atenţi, să nu-l respingeţi pe cel care vorbeşte, căci dacă n-au scăpat cei care l-au respins când vorbea pe pământ, cu atât mai mult noi dacă ne îndepărtăm de cel care ne vorbeşte din ceruri,
    26. al cărui glas a zguduit odinioară pământul, iar acum ne-a promis: Încă o dată voi mai zgudui nu numai pământul, ci şi cerul.
    27. Acest "încă o dată" înseamnă schimbarea celor zguduite, întrucât sunt create, ca să rămână cele nezguduite.
    28. De aceea, noi care am primit împărăţia nezdruncinată, avem harul prin care aducem cult într-un mod plăcut lui Dumnezeu, cu evlavie şi teamă,
    29. fiindcă Dumnezeul nostru este foc mistuitor.

    Exemplul lui Isus Cristos

    Capitolul 12

    1 Prin urmare, şi noi, care avem un astfel de nor de martori a care ne înconjoară, să dăm la o parte orice povară şi păcatul care ne împresoară, să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte, 2 cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. 3 Gândiţi-vă, deci, la cel care a îndurat o împotrivire atât de mare din partea păcătoşilor, ca nu cumva să vă lăsaţi descurajaţi şi obosiţi în sufletele voastre.
         4 Luptând contra păcatului, voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge 5 şi aţi uitat sfatul care v-a fost dat ca unor fii:
        Fiul meu, nu dispreţui disciplina Domnului
        şi nu te descuraja când eşti mustrat de el.

    6     Căci pe cel pe care-l iubeşte Domnul îl pedepseşte
        şi-l bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl primeşte
    .
    7 Ceea ce înduraţi este spre învăţătura voastră. Dumnezeu vă tratează ca pe nişte fii; căci care este fiul pe care tatăl nu-l pedepseşte? 8 Dar dacă voi sunteţi fără disciplina de care toţi au parte, sunteţi fii nelegitimi, nu fii adevăraţi. 9 De altfel, dacă noi îi cinstim pe părinţii trupeşti, cu cât mai mult nu trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor b ca să avem viaţă?
         10 Primii ne pedepseau doar pentru puţine zile, după cum li se părea lor că e bine, dar el o face în interesul nostru, ca să avem parte de sfinţenia lui. 11 Orice pedeapsă nu pare să fie pe moment bucurie, ci întristare; dar mai târziu aduce, în schimb, celor care au fost încercaţi de ea, rodul dătător de pace al dreptăţii.
         12 De aceea, îndreptaţi mâinile moleşite şi genunchii fără vlagă 13 şi faceţi drumuri drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel şchiop să nu se abată, ci mai degrabă să se vindece.

    Îndemnuri la sfinţenie.
    Pedeapsa necredinţei

    14
    Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia fără de care nimeni nu-l va vedea pe Domnul. 15 Vegheaţi ca nimeni să nu rămână în afara harului lui Dumnezeu, pentru ca nici o rădăcină de amărăciune să nu crească provocând tulburare şi prin ea să se molipsească mulţi. 16 Să nu fie nici un desfrânat sau profanator ca Esau c, care, pentru un blid de mâncare, şi-a vândut dreptul de întâi-născut. 17 Căci voi ştiţi că, după aceea, voind să moştenească binecuvântarea, a fost exclus şi nu a putut schimba hotărârea, deşi o cerea cu lacrimi.

    Comparaţie între cele două alianţe

        18 Voi nu v-aţi apropiat de ceea ce poate fi atins d nici de un foc ce arde, nici de întuneric, nici de beznă, nici de furtună, 19 nici de sunetul trâmbiţei, nici de răsunetul cuvintelor la auzul cărora ascultătorii au cerut să nu li se mai rostească nici un cuvânt, 20 căci nu puteau să suporte porunca: Chiar şi un animal, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre! 21 Iar priveliştea era atât de înfricoşătoare încât Moise a spus: Sunt îngrozit şi mă cutremur.
         22 Dar voi v-aţi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc, de zecile de mii de îngeri în sărbătoare, 23 de comunitatea întâilor-născuţi înscrişi în ceruri, de Dumnezeu, judecătorul tuturor, de sufletele celor drepţi duşi la desăvârşire, 24 de Isus, mijlocitorul noii alianţe, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât cel al lui Abel e.

    Avertisment escatologic

        25 Fiţi atenţi, să nu-l respingeţi pe cel care vorbeşte, căci dacă n-au scăpat cei care l-au respins când vorbea pe pământ, cu atât mai mult noi dacă ne îndepărtăm de cel care ne vorbeşte din ceruri, 26 al cărui glas a zguduit odinioară pământul, iar acum ne-a promis: Încă o dată voi mai zgudui nu numai pământul, ci şi cerul. 27 Acest "încă o dată" înseamnă schimbarea celor zguduite, întrucât sunt create, ca să rămână cele nezguduite. 28 De aceea, noi care am primit împărăţia nezdruncinată, avem harul prin care aducem cult într-un mod plăcut lui Dumnezeu, cu evlavie şi teamă, 29 fiindcă Dumnezeul nostru este foc mistuitor f.

    Note de subsol


    a Norul de martori este format din eroii VT care atestă puterea invincibilă a credinţei şi a căror perseverenţă este încununată. Aceşti veterani care au triumfat odinioară îi stimulează pe tinerii soldaţi, înrolaţi de curând.
    b Dumnezeu este autorul vieţii tuturor oamenilor, în primul rând al sufletului. Titlul de Tatăl duhurilor este folosit în iudaismul elenistic (2Mac 3,24) şi subliniază aici interesul lui Dumnezeu pentru viaţa spirituală şi, pentru a o favoriza, el trimite încercări şi suferinţă.
    c Deşi în Geneză Esau nu este prezentat ca un desfrânat, autorul face o asociere de cuvinte: pernenu (= a vinde) şi porne (= femeia care se vinde - prostituata) pentru a arăta că gestul lui (îşi vinde dreptul de întâi-născut) este o profanare, o desconsiderare a prerogativelor sacre de întâi-născut (Gen 25,34). Nebunia lui Esau trebuie să-l facă pe creştin să reflecteze că, desconsiderând demnitatea sa de fiu al lui Dumnezeu şi poftind o plăcere de o clipă, renunţă la sfinţenie.
    d În multe manuscrise găsim varianta: de muntele care poate fi atins.
    e Sângele lui Abel este o metaforă pentru sângele martirilor din VT şi din NT care cere dreptatea divină împotriva persecutorilor. Dacă sângele lui Abel cere intervenţia dreptăţii lui Dumnezeu, care închide cerul, excluzându-i pe cei vinovaţi, sângele lui Isus, în schimb, are o valoare mult mai mare. Nu cere răzbunare, ci iertare, deschizând cerul pentru păcătoşi, spunând: "Tată, iartă-i!"
    f Focul mistuitor este simbolul judecăţii şi al pedepsei divine, precum şi o expresie a sfinţeniei lui Dumnezeu pe care evreii au înţeles-o la Sinai.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare


    Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1Corinteni 2Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1Tesaloniceni 2Tesaloniceni 1Timotei 2Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1Petru 2Petru 1Ioan 2Ioan 3Ioan Iuda Apocalips

     
     
    © 2011 Cateheza.ro & Editura Sapientia - pentru informaţii, sugestii, semnalarea unor probleme tehnice, scrieţi la biblia@cateheza.ro