Sfânta Scriptură





Capitole


versiunea catolică

Scrisoarea a doua a Sfântului Apostol Paul către Corinteni

    Capitolul 3

    1. Oare începem din nou să ne prezentăm pe noi înşine? Sau avem noi nevoie, ca alţii, de scrisori de recomandare pentru voi sau de la voi?
    2. Voi sunteţi scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.
    3. Căci este evident că voi sunteţi scrisoarea lui Cristos alcătuită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.
    4. Noi avem o astfel de convingere înaintea lui Dumnezeu prin Cristos.
    5. Nu că am fi noi în stare de la noi înşine să gândim ceva, ca şi cum ar veni de la noi, ci competenţa noastră [vine] de la Dumnezeu,
    6. care ne-a făcut vrednici să fim slujitori ai noii alianţe, nu ai literei, ci ai Duhului, pentru că litera ucide, pe când Duhul dă viaţă.
    7. Iar dacă slujirea [care duce] spre moarte, cu litere săpate în piatră, a fost atât de plină de măreţie încât fiii lui Israel nu puteau să se uite la faţa lui Moise din cauza măreţiei feţei lui, chiar dacă era trecătoare,
    8. cu cât mai măreaţă nu va fi slujirea Duhului?
    9. Dacă slujirea [care duce] spre condamnare a fost plină de măreţie, cu mult mai mult o va întrece în măreţie slujirea [care duce] spre justificare.
    10. Şi nici măcar nu a fost măreţ ceea ce era mărit în această privinţă în faţa acestei măreţii nespuse,
    11. căci dacă ceea ce era trecător s-a arătat plin de măreţie, cu atât mai mult va fi plin de măreţie ceea ce este netrecător!
    12. Aşadar, având o astfel de speranţă, noi lucrăm cu multă îndrăzneală,
    13. nu ca Moise, care îşi punea vălul pe faţă ca fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a ceea ce era trecător.
    14. Dar minţile lor s-au întunecat, căci până în zilele de astăzi, când se citeşte vechea alianţă, rămâne acelaşi văl care nu s-a mai ridicat, fiindcă a fost desfiinţat de Cristos.
    15. Însă până astăzi, ori de câte ori este citit Moise, rămâne un văl pe inimile lor.
    16. Însă, ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte,
    17. căci Domnul este Duhul şi unde este Duhul Domnului acolo este libertate,
    18. iar noi toţi care, cu faţa descoperită, privim ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbaţi în acelaşi chip al lui tot mai glorios prin Duhul Domnului.

    Slujirea noii alianţe

    Capitolul 3

    1 Oare începem din nou să ne prezentăm pe noi înşine? Sau avem noi nevoie, ca alţii, de scrisori de recomandare pentru voi sau de la voi? 2 Voi sunteţi scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre a, cunoscută şi citită de toţi oamenii. 3 Căci este evident că voi sunteţi scrisoarea lui Cristos alcătuită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.

    Confruntare între vechea şi noua alianţă

        4 Noi avem o astfel de convingere înaintea lui Dumnezeu prin Cristos. 5 Nu că am fi noi în stare de la noi înşine să gândim ceva, ca şi cum ar veni de la noi, ci competenţa noastră [vine] de la Dumnezeu, 6 care ne-a făcut vrednici să fim slujitori ai noii alianţe, nu ai literei, ci ai Duhului, pentru că litera ucide, pe când Duhul dă viaţă.
         7 Iar dacă slujirea [care duce] spre moarte, cu litere săpate în piatră, a fost atât de plină de măreţie încât fiii lui Israel nu puteau să se uite la faţa lui Moise din cauza măreţiei feţei lui, chiar dacă era trecătoare, 8 cu cât mai măreaţă nu va fi slujirea Duhului? 9 Dacă slujirea [care duce] spre condamnare a fost plină de măreţie, cu mult mai mult o va întrece în măreţie slujirea [care duce] spre justificare. 10 Şi nici măcar nu a fost măreţ ceea ce era mărit în această privinţă în faţa acestei măreţii nespuse, 11 căci dacă ceea ce era trecător s-a arătat plin de măreţie, cu atât mai mult va fi plin de măreţie ceea ce este netrecător!
         12 Aşadar, având o astfel de speranţă, noi lucrăm cu multă îndrăzneală, 13 nu ca Moise, care îşi punea vălul pe faţă ca fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a ceea ce era trecător. 14 Dar minţile lor s-au întunecat, căci până în zilele de astăzi, când se citeşte vechea alianţă, rămâne acelaşi văl care nu s-a mai ridicat, fiindcă a fost desfiinţat de Cristos. 15 Însă până astăzi, ori de câte ori este citit Moise, rămâne un văl pe inimile lor. 16 Însă, ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte, 17 căci Domnul este Duhul şi unde este Duhul Domnului acolo este libertate, 18 iar noi toţi care, cu faţa descoperită, privim ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbaţi în acelaşi chip al lui tot mai glorios b prin Duhul Domnului.

    Note de subsol


    a Câteva manuscrise importante au varianta: voastre.
    b Lit.: din glorie în glorie.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare


    Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1Corinteni 2Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1Tesaloniceni 2Tesaloniceni 1Timotei 2Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1Petru 2Petru 1Ioan 2Ioan 3Ioan Iuda Apocalips

     
     
    © 2011 Cateheza.ro & Editura Sapientia - pentru informaţii, sugestii, semnalarea unor probleme tehnice, scrieţi la biblia@cateheza.ro