Sfânta Scriptură





Capitole


versiunea catolică

Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Paul către Tesaloniceni

    Capitolul 2

    1. Voi înşivă, fraţilor, ştiţi că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică,
    2. ci, după cum ştiţi, după ce am fost maltrataţi şi insultaţi la Filipi, am aflat curaj în Dumnezeul nostru să vă vestim evanghelia lui Dumnezeu, ducând o luptă aprigă.
    3. Căci îndemnul nostru nu provine dintr-o rătăcire, nici cu gând necinstit, nici cu înşelăciune,
    4. ci aşa cum am fost găsiţi vrednici de Dumnezeu să ni se încredinţeze evanghelia, aşa vorbim, nu ca să le fim oamenilor pe plac, ci lui Dumnezeu, care pune la încercare inimile noastre.
    5. Precum ştiţi, noi nu am folosit niciodată cuvinte de linguşire, nici nu am avut vreun gând ascuns de lăcomie, Dumnezeu este martor,
    6. nici nu am căutat slavă de la oameni: nici de la voi şi nici de la alţii;
    7. deşi, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să vă fim povară. Dimpotrivă, ne-am făcut blânzi în mijlocul vostru ca o doică ce îşi dezmiardă copiii.
    8. Atât de ataşaţi eram de voi încât eram gata să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre pentru că ne deveniserăţi dragi.
    9. De fapt, vă aduceţi aminte, fraţilor, de munca şi osteneala noastră: noaptea şi ziua lucram ca să nu devenim o povară pentru nici unul dintre voi şi vă predicam evanghelia lui Dumnezeu.
    10. Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că ne-am purtat cu sfinţenie, cu dreptate şi fără prihană faţă de voi cei care credeţi.
    11. Voi ştiţi că [ne-am purtat] faţă de fiecare dintre voi ca un tată faţă de copiii săi:
    12. v-am îndemnat, v-am îmbărbătat şi v-am implorat să vă purtaţi în chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăţia sa şi la glorie.
    13. Şi, de aceea, noi îi mulţumim lui Dumnezeu fără încetare pentru că, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care acţionează cu putere în voi, cei care credeţi.
    14. Căci voi, fraţilor, aţi devenit imitatorii Bisericilor lui Dumnezeu care se află în Iudeea în Cristos Isus, pentru că suferiţi şi voi aceleaşi lucruri din partea celor care sunt de acelaşi neam, după cum şi ele au suferit din partea iudeilor,
    15. care l-au omorât şi pe Domnul Isus şi pe profeţi şi ne-au persecutat şi pe noi. Ei nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt împotriva tuturor oamenilor,
    16. împiedicându-ne să predicăm păgânilor ca să se mântuiască spre a-şi împlini măsura păcatelor lor pretutindeni, dar i-a ajuns mânia care e spre sfârşit.
    17. Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi de voi pentru câtva timp, [despărţiţi] la faţă, nu la inimă, am căutat şi mai mult, cu mare dor, să revedem faţa voastră,
    18. pentru că am voit să venim la voi - cel puţin eu, Paul, de mai multe ori - dar Satana ne-a împiedicat.
    19. Căci care este speranţa noastră, sau bucuria, sau coroana noastră de laudă în faţa Domnului nostru Isus, la venirea lui, dacă nu voi?
    20. Căci voi sunteţi mărirea şi bucuria noastră.

    Activitatea misionară la Tesalonic

    Capitolul 2

    1 Voi înşivă, fraţilor, ştiţi că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică, 2 ci, după cum ştiţi, după ce am fost maltrataţi şi insultaţi la Filipi, am aflat curaj în Dumnezeul nostru să vă vestim evanghelia lui Dumnezeu, ducând o luptă aprigă. 3 Căci îndemnul nostru nu provine dintr-o rătăcire, nici cu gând necinstit, nici cu înşelăciune, 4 ci aşa cum am fost găsiţi vrednici de Dumnezeu să ni se încredinţeze evanghelia, aşa vorbim, nu ca să le fim oamenilor pe plac, ci lui Dumnezeu, care pune la încercare inimile noastre. 5 Precum ştiţi, noi nu am folosit niciodată cuvinte de linguşire, nici nu am avut vreun gând ascuns de lăcomie, Dumnezeu este martor, 6 nici nu am căutat slavă de la oameni: nici de la voi şi nici de la alţii; 7 deşi, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să vă fim povară a. Dimpotrivă, ne-am făcut blânzi b în mijlocul vostru ca o doică ce îşi dezmiardă copiii.
         8 Atât de ataşaţi eram de voi încât eram gata să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre pentru că ne deveniserăţi dragi. 9 De fapt, vă aduceţi aminte, fraţilor, de munca şi osteneala noastră: noaptea şi ziua lucram ca să nu devenim o povară pentru nici unul dintre voi şi vă predicam evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că ne-am purtat cu sfinţenie, cu dreptate şi fără prihană faţă de voi cei care credeţi. 11 Voi ştiţi că [ne-am purtat] faţă de fiecare dintre voi ca un tată faţă de copiii săi: 12 v-am îndemnat, v-am îmbărbătat şi v-am implorat să vă purtaţi în chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăţia sa şi la glorie.

    Credinţa şi răbdarea tesalonicenilor

        13 Şi, de aceea, noi îi mulţumim lui Dumnezeu fără încetare pentru că, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care acţionează cu putere în voi, cei care credeţi. 14 Căci voi, fraţilor, aţi devenit imitatorii Bisericilor lui Dumnezeu care se află în Iudeea în Cristos Isus, pentru că suferiţi şi voi aceleaşi lucruri din partea celor care sunt de acelaşi neam, după cum şi ele au suferit din partea iudeilor, 15 care l-au omorât şi pe Domnul Isus şi pe profeţi şi ne-au persecutat şi pe noi. Ei nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt împotriva tuturor oamenilor, 16 împiedicându-ne să predicăm păgânilor ca să se mântuiască spre a-şi împlini măsura păcatelor lor pretutindeni, dar i-a ajuns mânia care e spre sfârşit c.

    Dorinţa Apostolului de a-i revedea pe tesaloniceni

        17 Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi de voi pentru câtva timp, [despărţiţi] la faţă, nu la inimă, am căutat şi mai mult, cu mare dor, să revedem faţa voastră, 18 pentru că am voit să venim la voi - cel puţin eu, Paul, de mai multe ori d - dar Satana ne-a împiedicat. 19 Căci care este speranţa noastră, sau bucuria, sau coroana noastră de laudă în faţa Domnului nostru Isus, la venirea lui, dacă nu voi? 20 Căci voi sunteţi mărirea şi bucuria noastră.

    Note de subsol


    a Textul în greacă este confuz. Unele traduceri accentuează ideea de autoritate pe care ar putea-o pretinde apostolii: am fi putut să ne impunem. Dar contextul pare să se refere la întreţinerea pe care comunitatea ar fi trebuit să le-o asigure (cf. 1Cor 9,14; 2Tes 3,8-9).
    b Multe manuscrise în loc de: blânzi, au: copii. Chiar dacă regulile de critică textuală pledează pentru această variantă din urmă, pentru sens alegem varianta "blânzi". Motivaţia principală este că termenul "copii" (nepioi) are sensul de "a fi infantil", "incapabil de o judecată matură", sens care nu se potriveşte cu activitatea misionară a sfântului Paul. El nu s-a comportat ca un copil, ci a arătat o blândeţe deosebită ca aceea a unei doici.
    c V. 13-16 pun în lumină o opoziţie evidentă a evreilor faţă de Biserică. Din cauza tonului dur al Apostolului, unii biblişti au voit să scoată acest text considerându-l antisemit şi, ca atare, neautentic. Dar sfântul Paul nu poate fi acuzat de antisemitism. El nu-i urăşte pe evrei, din contra, se prezintă ca fiind din neamul lor, frate cu ei etc. (Rom 9-11), dar denunţă o atitudine generală a evreilor (îi numeşte "iudei" ca să-i deosebească de creştinii de provenienţă iudaică) faţă de răspândirea evangheliei la popoarele păgâne. Afirmaţia finală "că i-a ajuns mânia" nu este un blestem, ci o constatare a unor evenimente tragice pentru evrei (expulzarea evreilor din Roma în anul 49 de către împăratul Claudiu; reprimarea sângeroasă de către guvernatorul Cumanus în 48 şi 52 a unor revolte ale iudeilor) care lăsau să se întrevadă o tensiune crescândă între evrei şi romani. Specificarea: "e spre sfârşit", arată nu o nimicire a poporului evreu, ci mai degrabă o speranţă a Apostolului că ei se vor converti şi vor putea ajunge la mântuire.
    d Lit.: o dată şi de două ori.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare


    Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1Corinteni 2Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1Tesaloniceni 2Tesaloniceni 1Timotei 2Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1Petru 2Petru 1Ioan 2Ioan 3Ioan Iuda Apocalips

     
     
    © 2011 Cateheza.ro & Editura Sapientia - pentru informaţii, sugestii, semnalarea unor probleme tehnice, scrieţi la biblia@cateheza.ro