Sfânta Scriptură





Capitole


versiunea catolică

Scrisoarea întâi a Sfântului Apostol Petru

    Capitolul 2

    1. Aşadar, lăsând la o parte toată răutatea şi orice înşelăciune, ipocrizie, invidie şi orice vorbire de rău,
    2. ca nişte copii de curând născuţi, să doriţi laptele spiritual, curat, ca să creşteţi prin el spre mântuire
    3. dacă într-adevăr aţi gustat cât de bun este Domnul.
    4. Apropiaţi-vă de el, piatra cea vie, aruncată de oameni, dar aleasă şi preţuită de Dumnezeu.
    5. Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi într-o casă spirituală pentru o preoţie sfântă ca să aduceţi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos.
    6. Căci este scris în Scriptură: Iată, pun în Sion o piatră unghiulară, aleasă şi preţioasă şi cine crede în ea nu va fi înşelat.
    7. Aşadar, cinste vouă care credeţi, dar celor care nu cred: piatra pe care au aruncat-o constructorii aceasta a devenit piatra unghiulară
    8. şi: piatră de poticnire şi stâncă a căderii. Ei se împiedică pentru că nu cred în cuvânt; la aceasta au fost sortiţi.
    9. Dar voi [sunteţi] un neam ales, o preoţie împărătească, o naţiune sfântă, poporul luat în stăpânire de Dumnezeu, ca să vestiţi faptele măreţe ale celui care v-a chemat din întuneric la lumină.
    10. Voi, care odinioară nu eraţi popor, acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveaţi parte de îndurare, acum aţi obţinut îndurare.
    11. Iubiţilor, vă îndemn stăruitor, ca pe nişte străini şi peregrini, să vă feriţi de poftele trupeşti care se luptă împotriva sufletului.
    12. Să aveţi o purtare bună între păgâni, pentru ca, în cazul în care vă calomniază ca răufăcători, văzând faptele voastre bune, să ajungă să-l laude pe Dumnezeu în ziua vizitării.
    13. De dragul Domnului, supuneţi-vă oricărei autorităţi omeneşti, atât împăratului, ca domnitor,
    14. cât şi guvernatorilor, ca trimişi de el, ca să-i pedepsească pe cei care fac răul şi să-i laude pe cei care fac binele.
    15. Căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu: făcând binele, să închideţi gura neştiinţei oamenilor fără minte.
    16. Purtaţi-vă ca nişte oameni liberi, dar nu ca cei care fac din libertate o acoperire a răului, ci ca slujitori ai lui Dumnezeu.
    17. Cinstiţi-i pe toţi, iubiţi-i pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, respectaţi-l pe împărat.
    18. Servitorilor, fiţi supuşi cu toată reverenţa stăpânilor voştri, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor nedrepţi.
    19. Căci este un har dacă cineva, care-l cunoaşte pe Dumnezeu, suportă necazuri suferind pe nedrept.
    20. Într-adevăr, ce cinste ar fi să suportaţi pedeapsa dacă aţi păcătuit! Dar dacă suportaţi suferinţa, deşi faceţi binele, aceasta este un har înaintea lui Dumnezeu.
    21. De fapt, la aceasta aţi fost chemaţi, căci Cristos a suferit pentru voi lăsându-vă exemplu ca să mergeţi pe urmele lui.
    22. El, care nu a săvârşit păcat, şi nici nu s-a găsit înşelăciune în gura lui,
    23. care, insultat fiind, nu a răspuns la insultă, suferind, nu ameninţa, ci s-a dat pe sine în mâna celui care judecă cu dreptate.
    24. El însuşi, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile lui aţi fost vindecaţi.
    25. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la păstorul şi supraveghetorul sufletelor voastre.

    Comunitatea creştină: construcţie spirituală
    şi popor sacerdotal

    Capitolul 2

    1 Aşadar, lăsând la o parte toată răutatea şi orice înşelăciune, ipocrizie, invidie şi orice vorbire de rău, 2 ca nişte copii de curând născuţi, să doriţi laptele spiritual, curat, ca să creşteţi prin el spre mântuire 3 dacă într-adevăr aţi gustat cât de bun este Domnul.
         4 Apropiaţi-vă de el, piatra cea vie, aruncată de oameni, dar aleasă şi preţuită de Dumnezeu. 5 Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi într-o casă spirituală a pentru o preoţie sfântă b ca să aduceţi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos. 6 Căci este scris în Scriptură:
        Iată, pun în Sion
        o piatră unghiulară, aleasă şi preţioasă
        şi cine crede în ea nu va fi înşelat
    .
    7 Aşadar, cinste vouă care credeţi, dar celor care nu cred:
        piatra pe care au aruncat-o constructorii
        aceasta a devenit piatra unghiulară

    8 şi:
        piatră de poticnire
        şi stâncă a căderii
    .
        Ei se împiedică pentru că nu cred în cuvânt; la aceasta au fost sortiţi c.
         9 Dar voi [sunteţi] un neam ales, o preoţie împărătească, o naţiune sfântă, poporul luat în stăpânire de Dumnezeu, ca să vestiţi faptele măreţe ale celui care v-a chemat din întuneric la lumină.
    10    Voi, care odinioară nu eraţi popor,
        acum sunteţi poporul lui Dumnezeu;
        voi, care nu aveaţi parte de îndurare,
        acum aţi obţinut îndurare.

    Modul de a trăi creştineşte în societate

        11 Iubiţilor, vă îndemn stăruitor, ca pe nişte străini şi peregrini, să vă feriţi de poftele trupeşti care se luptă împotriva sufletului. 12 Să aveţi o purtare bună între păgâni, pentru ca, în cazul în care vă calomniază ca răufăcători, văzând faptele voastre bune, să ajungă să-l laude pe Dumnezeu în ziua vizitării d.
         13 De dragul Domnului, supuneţi-vă oricărei autorităţi omeneşti, atât împăratului, ca domnitor, 14 cât şi guvernatorilor, ca trimişi de el, ca să-i pedepsească pe cei care fac răul şi să-i laude pe cei care fac binele. 15 Căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu: făcând binele, să închideţi gura neştiinţei oamenilor fără minte. 16 Purtaţi-vă ca nişte oameni liberi, dar nu ca cei care fac din libertate o acoperire a răului, ci ca slujitori ai lui Dumnezeu. 17 Cinstiţi-i pe toţi, iubiţi-i pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, respectaţi-l e pe împărat.

    Supunerea servitorilor după exemplul lui Cristos

        18 Servitorilor f, fiţi supuşi cu toată reverenţa stăpânilor voştri, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor nedrepţi. 19 Căci este un har dacă cineva, care-l cunoaşte pe Dumnezeu, suportă necazuri suferind pe nedrept. 20 Într-adevăr, ce cinste ar fi să suportaţi pedeapsa dacă aţi păcătuit! Dar dacă suportaţi suferinţa, deşi faceţi binele, aceasta este un har înaintea lui Dumnezeu. 21 De fapt, la aceasta aţi fost chemaţi, căci Cristos a suferit g pentru voi lăsându-vă exemplu ca să mergeţi pe urmele lui.
    22     El, care nu a săvârşit păcat,
        şi nici nu s-a găsit înşelăciune în gura lui
    ,
    23 care, insultat fiind, nu a răspuns la insultă, suferind, nu ameninţa, ci s-a dat pe sine în mâna celui care judecă cu dreptate. 24 El însuşi, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile lui aţi fost vindecaţi. 25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la păstorul şi supraveghetorul h sufletelor voastre.

    Note de subsol


    a Termenul casă spirituală împreună cu verbul "a construi" este folosit în expresiile care se referă la templul lui Dumnezeu sau la comunitatea creştină, noul templu-sanctuar în care locuieşte Domnul pentru totdeauna (Mc 14,58; In 2,19; 1Cor 3,16.17). În textele de la Qumran, comunitatea este prezentată ca o "casă sfântă" construită pe piatra unghiulară "pentru a oferi o mireasmă plăcută".
    b Cuvântul grec hierateuma nu se referă la funcţia preoţească, ci la comunitatea-grup a celor care îndeplinesc slujirea preoţească şi se bucură de o calitate specială.
    c Această expresie redă o concepţie teologică ce subliniază iniţiativa radicală a lui Dumnezeu căreia nu i se poate sustrage nici măcar libera decizie a omului rebel. Nu este vorba de o predestinare rigidă, ci de stăpânirea suverană a lui Dumnezeu, demonstrată de-a lungul istoriei, care dă încredere credincioşilor în faţa apostaziei şi ostilităţii unei lumi care nu crede. Cuvintele sfântului Petru s-ar putea referi aici la evreii care l-au refuzat pe Mesia, care le era destinat lor ca popor ales.
    d Expresia aceasta poate fi înţeleasă în relaţie cu ziua judecăţii de pe urmă (Is 10,31) sau în relaţie cu momentul în care Dumnezeu oferă darul mântuirii (Lc 1,68; 19,44).
    e Autorul este atent la distincţia dintre cinstirea datorată lui Dumnezeu (teama evlavioasă) şi ascultarea respectuoasă faţă de autoritatea civilă, întrucât în Orient exista tendinţa divinizării împăratului.
    f Nu este vorba de muncitorii plătiţi, nici de sclavii folosiţi pentru munci grele, ci de sclavii din familii, dintre care mulţi erau educaţi şi aveau responsabilităţi importante în administraţia casei. În această perioadă, comunitatea creştină se răspândise în oraşe, iar îndemnurile apostolului se referă la această categorie de sclavi.
    g Unele manuscrise au: a murit.
    h Lit.: episcopul.
    copiere simplă
    copiere cu trimitere
    copiere cu formatare


    Matei Marcu Luca Ioan Faptele Apostolilor Romani 1Corinteni 2Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1Tesaloniceni 2Tesaloniceni 1Timotei 2Timotei Tit Filimon Evrei Iacov 1Petru 2Petru 1Ioan 2Ioan 3Ioan Iuda Apocalips

     
     
    © 2011 Cateheza.ro & Editura Sapientia - pentru informaţii, sugestii, semnalarea unor probleme tehnice, scrieţi la biblia@cateheza.ro